Monthly Archives: August 2017

Rețetă pentru inimă


Se ia o inimă
Distrusă,
Cu bătăi iregulate
Și emoții crescute greșit
Printre pulsuri.

Se curăță,
Mai întâi
De praf
Cu un burete scăldat în
Speranță:
Se lustruiește bine,
Până lucește a sănătate
Din nou.
Se despică apoi
Cu grijă
În două
(a nu se atinge arterele.
Pericol de revărsare a dezamăgirii,
fatal,
în corpul întreg al inimii).
Se clătește bine
Cu multă iubire.
(Iubirea se găsește oriunde,
În diferite forme
si consistențe).
Când, în sfârșit,
Inima poate respira din nou,
Fără urme de puls
Întrerupt,
Se așează la loc
În mijlocul ființei.

Pentru că fiecare inimă
Obosește:
De durere, de neputință, de încercare, de ne-iubire.
Și nicio inimă
Nu poate
Să renască
Din praf
Altfel
Decât prin multă
Iubire.

 

La pas


La pas, străzile dor
Sub tălpi de carton,
Cu miros de mucegai
Și muzică veche
Picurând pe umbrele
Săruturi de frunze,
Ritmic și inegal,
Ca bătăile imprundente
Ale inimii
Unui îndrăgostit
Confuz.

La pas, visele strâng
Sub gene de pluș
Toate emoțiile scurse
Din norii clădiți
Peste frunte,
Amețind la braț,
Iubiri electrice,
Ca buzele imprundente
Ale sărutului
Unui îndrăgostit
Confuz.

La pas, toate amintirile
Se construiesc egal,
Cu fiecare toc
Înfipt în trotuar,
Cu fiecare zgomot
De inimă-nvățând
Ritmul celeilalte
Inimi.

Pentru-o viață sănătoasă, mișcați-vă inima cel puțin o viață în fiecare zi:

Înspre cealaltă
Inimă.

 

Definiția iubirii


Din goana spre
Nicăieri,
M-am izbit de o inimă;
Creștea brusc
Sub ochii mei:
Peste dealuri,
Copaci,
Peste nori,
Până la stele
Și, mai ales,
În ochii mei.

M-am oprit,
Să-mi aranjez părul
Și hainele șifonate
De întâmplare.
Când să alerg
Din nou,
Mi-am dat seama
Că nu mai era loc
De pași,
De teamă,
De căutare,
Că nu mai era loc
În lumea mea
De o altă
Inimă.

 

Ceva mărunt


Ceva mărunt,
Cât un zâmbet aruncat
Peste masă
Și o felie de pâine
Ruptă-n două.
Cât o plapumă întinsă
Mai mult pe partea lui
Și o pernă reașezată
Corect
Sub gene și vise.

Ceva mărunt,
Cât o cafea coaptă
Cu miros de dimineață
Pe birou
Și un sărut pe frunte
Apăsat,
Explicând firescuri.
Cât o zi de vineri
Cu miros de liniște
Și măr copt
Împărțit
La doi.

Ceva mărunt
Cât un puls bătând,
Metalic,
Pentru doi:
Tic
Tac!

 

Pluvială


Plouă calm,
Cu ridicol de ceață
Și vânt.
Ochii se strâng
Sub lentile
Iar pașii se leagănă
Ud
Pe trotuare,
În zgomot de inimi bătând
Despre inimi
Și picuri pierduți
Pe umbrele.

Plouă rece,
Cu miros de nor rupt
Și vară târzie.
Mâinile-adună
Emoții și friguri
Iar visele curg
Limpede
Sub gene,
Lacrimi de ploaie-nserată
Pe buze topind
Alte buze-n
Săruturi.

Plouă pierdut
Fără țintă,
Fără grabă,
Dar cu un dor neprețuit
De viață iubind
Sub umbrele.