Liniște.
Norii postesc
Gri,
Fără lacrimi.
Oamenii se mișcă,
Parcă mai încet,
Cu mâini prelungite-n umbrele,
Inutile,
Iar aerul
Miroase a fum
Și a lemn stins.
Liniște.
Primăvara se scurge
Verde
Peste copaci
Și se întinde
Într-un tablou static
De obraji calzi,
Buze înflorite-n
Zâmbet
Și flori întinse
Peste tejghele.
Gânduri se spulberă
Tăcut,
În valuri rotunde,
Reci,
Ca un pas înghețat
Scobit în trotuare,
Iar inima povestește,
În lniniște,
Despre cum primăvara
E o emoție
De început,
Un puls care se teme
Să crească,
Dar care simte
Explozia
Dincolo de umbrele,
Gânduri,
Inimi
Și cuvinte.
