Monthly Archives: February 2019

Nesfârșit


Trec anii,
Iar noi povestim
Despre cine
Suntem
Într-o cameră
Din ce în ce mai plină.
E albastru aici,
Și galben,
Și primăvară
Și cald
Și aproape.
Iar trandafirii vorbesc,
Roșii,
Despre o emoție rătrăită
Sub aripile unui avion
Parcat,
În sfârșit,
Sub inima noastră
Întregită
În fluturi.

Trece timpul,

Părul e mai alb,
Ridurile mai grele,
Ochii mai adânci,
Dar noi
Învățăm
Că iubirea nu e compusă
Din anii
Care au trecut,
Ci din anii
Pe care îi câștigăm,
În fiecare zi,
Pentru că încă vrem
Lupta,
Inima
Și firescul
Împreună
Spre nesfârșit.

 

Primul zbor


Uite!
E atât de aproape lumina
Încât doare,
Deși mângâie.
Cerul e deschis
Și are formă de zâmbet.
Zborul e ușor
Iar inima
Învață să bată
Cu putere
Și alert
Veșnicia.

Obrajii
Sunt lumină
Acum,
Deși plâng
Limpede
Cu sunetul iubirii
Lui Dumnezeu
Pentru cei rămași
Pământ:
Tic
Tac!
Dorul crește
Atât de mare
Încât se molipsește
De durerea fiecărui
Suflet
Care a pierdut
Ceva
Vreodată.

Întinde mâinile!
Ești atât de aproape
De cer!
Pământul îți cântă
Iubire,
Cu inima ta
În brațe
Să-ți fie mai ușor
Ultimul
Drum
Și
Primul
Zbor!

Să-ți fie cerul odihnă și casă, suflet cald!