Monthly Archives: April 2019

N-ai vrut, Doamne!

Good Friday

N-ai vrut,

Doamne,

Să împarți:

Nici cruce,

Nici piroane,

Nici palma peste rană.

Ai închis ochii,

Strâns,

Ca să nu vezi

Mâna ridicată

Să lovească.

S-a închis și cerul atunci

Iar sufletul

Ți s-a cutremurat

Odată cu pământul

De atâta ură.

N-ai vrut,

Doamne,

Să împarți

Sfârșitul.

Ți-ai odihnit

Sufletul

Pe lemn

Până târziu

Când inima mamei

A obosit

La poalele crucii

De atâta durere.

N-ai vrut, Doamne,

Să împarți

Mormântul.

Însă,

Cu fiecare palmă,

Ne-ai câștigat

Cerul,

Ne-ai dăruit

Viața,

Ne-ai vindecat

Iertarea,

Ne-ai învățat

Iubirea

Care nu moare.

N-ai vrut,

Doamne,

Să împarți

Pământul.

Ni l-ai dăruit

Întreg,

Fiecăruia dintre noi.

Ne-ai purtat

Și cruce,

Și jertfă,

Și durere

Ca să-nviem

Întregi

Din lupta Ta.

Iartă-ne, Doamne,

Așa,

Oameni cum suntem!

 

Mai sunt

Mai sunt și oameni triști;

își odihnesc obrajii-n mâini

Și nu-nțeleg

De ce

Poartă povara lumii-n spate,

Încă,

Dup-atâta trudă.

Poate ca sufletul

Să fie mai ușor

Apoi

Sau

Cine știe?


Mai sunt și oameni duri;

și-au lepădat emoțiile

De mult,

De la prima palmă,

De la prima durere,

De la prima lacrimă

Vărsată pentru cine

N-a-nțeles

Cum e să fie

Părinte

Sau prieten

Sau OM,

În definitiv.Dacă n-au fost învățați

Și cum să iubească

Dacă n-au fost învățați

Să simtă?



Mai sunt și oameni răi;

și-au îngropat aripile

Sub călcâie,

Odată cu oamenii

Pe care i-au folosit

Ca să se înalțe.

Un pas mai sus,

O emoție în minus.

Iar Dumnezeu

Și-a închis ochii

În fața crucii lor,

Deși nu și-a putut ascunde

Lacrimile,

Pentru oamenii striviți

Și pentru aripile

Găurite.



Mai sunt și oameni buni.

Au lumină pe obraji

Și bunătate-n ochi,

O copilărie pe care

N-au pierdut-o

Încă,

Deși își strivesc

Inimile

De aceleași ziduri

Universale.

Iar oamenii buni

Au fost, poate,

Odată,

Și triști,

Sau duri

Sau răi,

Dar au știut să-și refacă

Aripile

Din noroi,

Iubind.

Se recomandă citirea cu atenție a prospectului. Fiecare suflet crește după tratamente aplicate intensiv peste durere, tristețe sau răutate, până sufletul devine uniform și curat. Până e, din nou, apt de iubire.