Casa mea cea departe de casă


României mele
Cu miros de brumă
Și struguri uscați
Pe ramuri,
Cu leagăn în curte
Și trepte din piatră
Ciobite la colțuri,
Cu urme de șotron
Și de bucurie vie.

României mele
Cu poartă de lemn
Închisă cu sârmă
Și trântită în fugă
Spre sticluța cu otravă,
Cu meri, și peri, și cireși,
Și caise cât pumnul,
Cu miros de tămâie
Și lumânare arsă
De la rugăciunea de seară.

României mele
Cu șlapi de gumă
Dar cu visuri mari de tot
Spre departe,
Cu flori lângă cruce
Și amintiri de cer
Scobite în piatră
Și în suflet.

României mele
Cu miros de cafea
Cu lapte,
Cu dor de zâmbetul mamei
Peste borcanul de povidlă
Cu nucă,
Cu sobă fierbinte
Și saltea de paie,
Cu jucării și pași de copil
Pe cordele.

La mulți ani, România, casa mea cea departe
De casă.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *