Orice idee e un microunivers, o poveste înfășurată bine în personalitatea unei minți, în cuprinsul unui suflet. Suntem surse inepuizabile de creație. Gândim. Pe fiecare idee împletită în curaj câteodată pueril, altădată calculat, cresc perspective, inovații, lumi adunate în șanse de schimbare. Cele mai multe gânduri, însă, nu se împart. Puterea unui stimul, frumusețea unei minți strălucite, se epuizează pe non-curaj, pe linia dreaptă, pe neputința pesimismului prin comparație sau a lipsei de popularitate. Și, ce e mai trist, decât o aproape-schimbare, o aproape-perspectivă, o aproape-revelație?
Am trecut, de mult timp, de vremea scrisorilor parfumate și a mesajelor în sticlă. Cu un click, șansele de a face cunoscută o minune cresc infinit. Mințile rezonează pe o idee împărtășită iar perspectiva schimbă suflete, stimulează cunoștințe, transformă. O idee bună, odată cunoscută, se lansează, fără greș, ascendent, până explodează în revelație comună. În mediul virtual, nu tăcerea comunică, pentru că non-verbalul nu e interpretabil în virtual decât segmentat, pe posibilitate, pe ce ar putea să reprezinte, subiectiv, o absență. Internetul e lumea cuvintelor spuse, a afirmațiilor subliniate, a informației fără limite.
Blogging. Renunțând la rețelele sociale care împart idei scindate și mai puțin povești, oamenii își așează sufletul pe o platformă singulară, din care să regăsești, în arhivă, trăirile și ideile cumulate ale unui om. Gratuitatea domeniilor, însă, limitează cunoașterea blloggurilor, fie ele și de „substanță”. Cu cât mai multe inițiative de blogging, cu atât mai puține șanse de a te face cunoscut, fără a implica resurse reale în acest sens. Cunoașterea unui blog de valoare ține nu numai de șansă, ci și de conexiunile pe care ți le creezi. Un blog de succes, în parteneriat cu unul de început va crește, automat, șansa juniorului de a fi cunoscut în online. Participarea la concursuri, investirea de timp în a te face vizibil ca blogger fie în domenii de nișă, fie ca popularizare generală, îți construiesc profilul de persoană virtuală și te definesc, prin relație cu bloggerii parteneri.
Ceea ce m-a ajutat pe mine să cresc, atât ca vizibilitate, de la 2-10 vizualizări pe zi ale blogului, până la peste 100 zilnic, a fost, excluzând conținutul liric al paginii, felul în care mi-am creat legături în online. A scrie nu este o condiție sine qua non a succesului, ci o obligativitate. Ceea ce diferențiază e felul în care o faci, oamenii de care te „atașezi” ca pagină, modalitățile de popularizare. De la publicarea unui articol pe săptămână, decizia de a scrie o dată la cel puțin două zile a fost doar începutul ascendenței blogului. Am citit mult. Mi-am dedicat timp cunoașterii bloggerilor pe care i-am acceptat în blogroll și am urmărit doar subiecții pe care i-am considerat demni de online. Toateblogurile.ro este doar un exemplu de popularizare eficientă a conținutului unui blog. Dedicat tuturor nișelor și paginilor în online, rețeaua mi-a fost un „pretext” de socializare, de popularizare a propriilor articole, de cunoaștere a unor talente abia ivite, de participare la concursuri.
Pe lângă blogurile cu caracter personal, pe care le adaugi în lista de legături blogosferice, partenerii media sunt esențiali în creșterea cercului de cunoaștere a unei pagini. Ca un zvon bine gândit, care popularizează o idee de dragul „small talkului” și are un succes nebănuit în a face cunoscută o veste, o idee frumoasă se filtrează, fără greș, prin partenerii media, în cercuri care pot defini soarta unui blog, a unui concurs, a unei pagini care-și caută victimele în online. Superblog este, cu siguranță, un exemplu din topul celor mai cunoscute concursuri blogosferice. Puterea pe care o are în online este datorată, în mare parte, partenerilor media, care doresc să-și asocieze numele cu ideea de concurs de creativitate și advertising, și urmăresc, popularizând, etapele fiecărei probe, „focul” participanților, eșecul celor care pleacă și curajul celor care rămân. Important, la sfârșitul unei astfel de competiții, e ideea din jurul concursului, felul în care se scrie despre ceea ce a fost. Cu o experiență definitorie, partenerii media sunt cei care fortifică imaginea online a unui astfel de concurs, conferindu-i personalitate.
Pentru mine, colaborarea online este felul în care mă identific și mă construiesc. În afara page-rankului, definit prin relația vizualizări-contacte-popularizare, care își extrage seva din „schimb de link” și „share”, ceea ce contează sunt oamenii pe care-i întâlnești, exemplele frumoase de „bune scriituri”, ideea care explodează în online, prin ceea ce transmite. O idee bună vinde. Tăcerile din jurul unei idei o omoară. Desigur, un loc mai fruntaș în Zelist nu e, niciodată, de ignorat, întrucât îți calculează nu numai valoarea ca popularitate, ci schițează și profilul bloggerilor similari și ai celor care și-au asociat numele cu pagina ta.
Avantajul, într-o colaborare, e întotdeauna mutual. Ideile mele convertesc ideile tale sau le cumulează. Împreună, segmentul de forță crește, impactul se extinde. Fără parteneriat, ideile rămân microuniversuri încă neexplorate, pierzându-și din curaj, din sevă, din imaginație. Bloggingul e un pretext de cunoaștere și de scriitură împărtășită. A citi dintr-o carte nu e desuet. Ceea ce fac, însă, blogurile, e să popularizeze cărți, înainte de a fi citite, să descopere idei, înainte de a fi subliniate, să scrie o prefață, înainte să deschidă drumuri pentru un talent care se va transforma într-o carte.
Bloggingul e un semn de carte care-și schimbă pagina, în funcție de evoluția ideilor. Dacă le împarți, cartea nu se termină niciodată.
Acest articol participă la Superblog 2013.
