Category Archives: poezii

Punct.


Măi, da plouă cu înverșunare!
Se zăpăcesc frunze
Pe paltoane,
Se zburlesc gene,
Rimelate,
Și-i vânt
Și gri,
Și baltă,
Ca-ntr-o poveste
Pe tărâmul celălalt,
Întunecat,
Unde luptă
Cot la cot
Zmei și-mpărați
În vârtejuri.

Vuiește la geamuri un vânt,
De se ridică puf
Din piele,
Zăpăcit de întâmplare.
Se-ncolăcesc fulare
Peste umeri
Și-i frig,
Și-ntuneric,
Și umbră,
Ca-ntr-un coșmar
Înghesuit pe-un coridor
Cu ecouri
Și urme de pași
În podele,
De se tot simt în ceafă,
Puls
Și tremur.

E toamnă cu vârtej
Și rupere de nor,
De nu-ți vine
Să-ți scoți la plimbare
Ciorapii de lână
Și căciula de blană.
Punct.

 

Monetară


Bani.

Bani pentru școală,
De pachețel
Și flori pentru „doamna”.
Bani de acadea,
De la non-stopul din colț.
Bani de pâine caldă,
Împiedicată pe-o bicicletă
Roșie,
Condusă haotic,
De un copil flămând.
Bani de mers în drum
Și deschis magazin
În joacă,
Cu preț de lux
Și vis de afaceri.
Bani de cafea,
Proaspăt măcinată
Într-un carton întotdeauna
Prea fierbinte.
Bani de bujori,
De ochi
Și de buze
Cât mai hidratate.
Bani de haine
Cu buzunare pentru
Mai mulți bani…

Bani de cadouri,
De vizite
Și de zâmbete
Crescute
Cu bani.
Bani de lumină,
De internet și apă și gaz și chirie și telefon și mâncare și
Bani de trăit,
Social:
De prieteni și terase aglomerate
Cu vin
Și monede bacșiș.
Bani de facultate,
De acces la informații
Și de antrenat minți
Pentru bani.

Bani de transport:
La muncă,
Înapoi,
La muncă,
Înapoi,
Până obosești de atâția
Bani.

Bani de nuntă,
De sală, costume și rochii și decoruri și visuri,
Bani de sală,
De înot și lecții de învățat
Corpul
Să nu îmbătrânească
Vreodată.
Bani de lifting,
De unghii și freze și masaje,
Și de frumusețe.
Bani de vacanțe din ce în ce
Mai scurte,
Că de unde
Atâția bani?!

Bani de tratament,
Pentru minți scârțîind
După atâția bani
Pierduți.
Bani de spital,
De pus plasturi unde doare
Și de trăit
Mai mult.

Bani de respirat
Încă puțin:
Pentru încă un zâmbet, o îmbrățișare, o lacrimă,
Căci,
După atâta luptă,

E din ce în ce
Mai târziu
Pentru VIAȚA
Din bani…

 

Medicamentație


Pentru bolnavii de iubire neîmpărtășită:
Se iau două pastile de PanaDOR pe zi,
După mesele principale.
După fiecare
Pastilă
Febra
Va scădea
Ritmul inimii
Se va regla
Treptat
Iar dorul
Neîmplinit
Se va stinge.

Pentru bolnavii de iubire fictivă:
Se iau două doze de DicloFINAL pe zi,
Dimineața și seara.
După fiecare
Doză,
Mintea își va micșora,
Considerabil,
Cantitatea de visuri
Irealizabile
Iar durerea
Va dispărea
După două zile.

Pentru bolnavii de iubire deșartă:
Se aplică AcicloVIN
Pe suprafețele de suflet
Infectate
De trei ori pe zi
Pe perioadă nedeterminată.
Pentru pacienții în stare
Gravă,
Se poate aplica
De câte ori e nevoie,
Acasă,
La terase,
Din mers,
Cu peste 12% alcool,
Pănă sufletul
Se vindecă
De irealizabil.

Se recomandă citirea cu atenție a prospectului.
Dacă apar manifestări neplăcute,
Adresați-vă
Celui mai apropiat
Prieten.

 

Arzândă


Arde
Soare pe geană
Și
Paharul de vin
Odihnind,
În gust de bob sec,
Gânduri
Și visuri de vară.

Ard
Buze deschise,
Și
Mâinile-ntinse
Pe masa fierbinte,
În ritm de vineri,
Somnatic
Și leneș,
Cuminte.

Ard pleoape-n bujori,
Și râsete
Uscate la soare,
Ard cafele
Pe pervaz,
Arde păr amețit
De femeie
Blondă,
Pe umeri care
Ard,
Aplecați,
Sub bretele.

Ard pași
Cu toc
Scufundat în trotuare,
Arde un chef
Nebun
De plajă,
Val
Și multă
Iubire.

 

Încetinind


Închide
Soarele,
Muzica,
Robinetul din baie,
Scrâșnetul frunzelor
Aprinse
În fereastră,
Cuptorul
Cu miros de zmeură coaptă,
Lumina de pe hol,
Gândurile
Amestecate haotic
Și obosit
Peste pleoape.

Închide
Genele,
Încet.

Dar lasă visele
Aprinse.

E cald,
Plapuma e grea
Peste umeri
Iar perna miroase
A sărut pe frunte
De
Somn.
Ușor.

 

Copilandri


O pâine caldă
Ruptă la colț,
Că e numai bun de ronțăit
Pe bicicletă,
În drum spre bunica,
O poală plină
Cu mere încă verzi,
Dar furate cu nerăbdare
De la vecinul
Care se preface
Că nu vede,
Un șotron strâmb
Desenat cu o bucată roasă
De calambur,
Picioare desculț
Săltând coarda
În drumul mare,
Cu pistrui de praf
Pe degete,
Un râset prelung
Hrănit la Popa Prostu’
Pe pătura roz,
În fața casei,
Cu pedepse crude
Și priviri pe furiș
La părul lui
Perfect desenat cu gel,
Și la ochii lui
Negri,
Un tricou portocaliu,
Murdar și vinovat
De cireșe,
Un hamac tolănit,
Între perii din livadă,
Albastru și
Chinuit
De prea mult avânt,
O foame cruntă
Hrănită cu orez cu lapte
Și cu multă vanilie,
În pauza de ascunsa,
O rugăciune sinceră
Cu genunchii plecați
Pe pernă
Și o cruce mare
Desenată perfect
Pe tot culcușul,
În frică de întuneric
Și demonii de sub pat,
O bolboroseală amuzată,
Dar melodică,
De melodii cu Britney,
Fără sens în engleză,
Pentru că oricum nu știi
Cuvintele,
O seară de groază
La povești
Pe întuneric
Și-un somn neînceput
Până dimineață,
De teamă
Că umbrele de la geam
Se vor apropia
Deodată,
O bătaie cu apă
Pe uliță,
Un zâmbet sincer,
O îmbrățișare caldă,
Un bronz aprins
Cu dungi de tricou,
De la atâta alergat,
În soare,
O iubire fără sfârșit,
Care povesteșe
Despre joacă,
Despre suflet,
Despre cer,
Despre nebunie
Sinceră,
Despre “tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”.

Despre copilărie.

 

Lucruri și oameni


Ne trezim dimineața,
Sufocați.
E prea cald
Sau prea frig
Sau plouă
Prea mult.
E prea multă lume
Necunoscută
De jur împrejurul
Sufletului nostru
Și nu e loc
De respirat
Viață.

Ne împiedicăm.
Doare căderea.
Ne acoperim
Vânătăile
Cu machiaj
Și zâmbete
Convenționale.
Așa am învățat
Că se rezolvă
Neputințele.

Ne re-cumpărăm
Fericirea
La magazinul de vizavi;
ne fură culorile
Din eșarfele etajate
Pefect
Pe manechine.

Trăim
Pentru lucruri
Și bucuria
Temporară
De a avea
Mai mult.

Alergăm
Spre birouri,
Spre magazine,
Spre săli,
Spre lucruri
Și,
Din ce în ce mai puțin
Spre oameni.

Poate
Dacă n-am avea
Atâtea lucruri,
Am ști
Să cerem,
Să apreciem,
Să împărțim,
Să fim
Și pentru ceilalți
Ce uităm,
Din ce în ce mai mult,
Să fim
Pentru noi înșine:

Mai întâi
Suflete.

 

Și ce?


Și ce e viața
Dacă nu o mirare
Cu gust de măr
Necopt,
Presărat cu zahăr?
O tresărire
Scurtă
De râsete pline,
Puerile și vinovate
De prea mult suflet
Explodând
De bucurie?

Și ce e viața
Dacă nu o lacrimă
Ștearsă repede
Cu mâneca lungă,
De teamă
Că ne văd ceilalți
Cum trăim
Fără mască?

Și ce e viața
Dacă nu o iubire
Niciodată înțeleasă
Suficient,
Dar de care
Nu ne putem sătura
Vreodată?

O acadea dulce,
Un zâmbet de copil,
Un suflet de împărțit,
O mână întinsă,
Un cer plin de stele,
Un gest de bunătate
Neașteptat,
O rază de soare
Odihnind la fereastră
Privirea lui Dumnezeu,
Așteptând
Să intre.

O nemaipomenită
Minune.

 

Însorire


Crește timpul.
Sub soare, florile mijesc
Din nimic
Iar mâinile se-ntind
De drag
Spre alte mâini.
Primăvara
Are gust a căpșună
Dulce
Și a zâmbet
Înecat într-un pahar
De vin roșu.

Crește timpul.
Ziua se lungește
La soare
Iar ochii se aprind
De căldură,
Și bine,
Și vis.
Aprilie
Are aromă de iubire
Reîncepută
De unde s-au împărțit
Trandafiri
Și săruturi.

Crește timpul.
Pașii se plimbă,
Aleator,
Pe poteci înverzite
Iar cerul se bucură,
Albastru,
De gene-adâncite-n
Poveste.

E cald
Iar mâinile noastre vorbesc
Despre soare.

 

Se-apropie-nceputul!

Se-apropie
Sfârșitul.
Din inimi,
Dumnezeu scade.
E prea puțin loc
De bucurie
În locul în care
A crescut
Prea mult om.

Se-apropie
Sfârșitul.
Mâinile se întind,
Nu să îmbrățișeze,
Ci să lovească
Binele
Din fiecare suflet,
Lacrima
Din fiecare ochi.

Se-apropie
Sfârșitul.
Păcatul triumfă
Împodobit
Cu manta roșie,
Un sărut stingher
Și
Treizeci de arginți.
E-atâta Iudă
În fiecare suflet,
Atâta neputință
În fiecare humă.

Se-apropie
Sfârșitul.
Plânge grădina Ghetismani
De durerea
Genunchiului plecat
Pe piatră,
Dumnezeind
Umanul
Cu mâinile întinse
Spre cer.

Se-apropie
Sfârșitul.
Lemnul se înalță
Veșnic
Spre cer
Și-n umeri,
Dureros
Și cald,
Ochii se închid.
Dumnezeu doarme-n trup,
Cuprins
De mâinile Mamei,
Care mângâie
Rănile de cui,
Plângând.

Se-apropie
Începutul.
Dumnezeu ne-nvață,
În sfârșit,
Iubirea
Care nu mai
Moare!