Category Archives: Uncategorized

SMS

În timp,

Iubirile se cizelează

În cuvinte.

Din “te iubesc-uri” colorate

Și inimi pe marginea foii,

Din doruri cu lacrimi

Și îmbrățișări strivinde

Pe revederi cu ceasuri

Mereu în așteptare,

Se strânge esența

Binelui de a iubi

Dăruind

Din tine.

 

Un mesaj scurt,

Cu accent pe litere,

Înseamnă o poveste.

Ai grijă de tine, îmbracă-te bine. E frig și vânt afară și-o să-ți plouă pe ochelari. Aștept să ne vedem acasă la o îmbrățișare. Te iubesc.

Rezumat în două cuvinte

Esențiale,

Care povestesc

Despre o lume

Întreagă,

Simplă,

Împreună:

(SMS)

„Iubire, plouă”.

 

 

 

Timpuriu (sau mai târziu)

Ce bine că trece timpul

Prin noi.

Fără pleope lăsate

Și voce tremurândă,

Nu ne-am aminti

Să trăim

Cât încă mai curge sângele

Prin vene.

 

Ce bine că trece timpul

Prin noi.

Fără așteptarea-ntâlnirii

În emoții crescânde

Nu ne-am grăbi

Să iubim,

Cât încă mai doare distanța

Dintre inimi.

 

Ce bine că trece timpul

Prin noi.

Fără dorul acut

Atât de zdrobit

În minutare

Nu am alerga

Spre celălalt

Cât încă mai sunt ore

De iubit.

 

Ce bine că trecem

Prin timp.

Fără mâinile-n riduri

Strânse în mâini,

Nu am mai simți

La fel de mult,

Cât încă mai sunt

Brațe

De cuprins,

Buze

De vorbit,

Inimi

De iubit.

 

Ce bine că trece

Dumnezeu

Prin noi.

 

 

 

 

Dragă Moș Nicolae

Îmi ești drag, cu ochii tăi blânzi, ușor mustrători când uităm de bine. Ne amintești să fim copii, cu dorul în inimi și gustul de biscuiți din cizme adânc pătruzând în papile. Ai atâta suflet, încât nu poți să nu-l împarți, măcar în bucuria asta vie de a ne lustrui pantofii în fața icoanei tale.

Suntem mici și mari, cu poverMos-Nicolaei și ani, cu zâmbete calde sau ascuțite de drumuri. Dar nu putem să nu ne umplem inimile de frumusețea darului – nu a celui primit, ci a celui învățat să-l împărțim cu mâinile întinse sau zâmbetul furiș de după ușă.

Ne înveți să fim oameni pentru oameni, să uităm de ceea ce ne desparte și să închegăm ceea ce ne apropie. Și nu, nu e vorba de portocala cu miros de Crăciun sau de ciocolata desfăcută-n grabă. Ci de darul din dar, care construiește raiul, de iubirea simplă în gesturi mici, care ne fortifică inimile spre mai mult cer.

E frig afară și vântul ne cântă-n temelii cu viteză de iarnă grăbită. Sub stelele aprinse, să scârțâi în pași bătrîni și la fereastra noastră. Să ne spui o poveste și să uiți nuiaua meritată un pic mai departe de portocalele proaspete și jeleurile colorate.

Pentru că, Moșule drag, mai mult decât orice, suntem copii azi și nu ne bucură nimic mai mult decât o poveste frumoasă, despre lumină și cald și ghete lustruite la fereastră. Lasă-ne îmbrățișarea magiei și o iconiță mică de purtat în suflet: a chipului tău, zâmbind în fața rândurilor de pantofi munciți pentru o din ce în ce mai râvnită copilărie.

 

Vineri

Screen-Shot-2013-11-06-at-1_30_05-PM
Obosesc gene
Cuprinse de Ene,
Obosesc buze
Șoptind despre muze,
Obosesc cești
Ciobite-n povești,
Obosesc vise
Pe pleoape întinse,
Obosesc munți
Urcând gându-n frunți,
Obosesc ploi
Strivite-n noroi.

Obosesc.

 

Rămas bun

156902_10150131749373084_1785618_n
Rămâi cu bine, suflet drag,
Ştim, mâine e aproape…
Din clipele ce curg şirag,
Ne-apasă timpu-n pleoape
Şi nu vedem, cum peste noapte,
Atâtea suflete-n lumini
Se-atrag.

Rămâi cu bine, dor de toamnă.
E frunză coaptă-n gânduri…
Din ochi atâtea inimi toarnă
Lacrimi ciobite-n rânduri
Şi nu simţim iubirea-n rană
Zidind în inimi cer
Din scânduri.

Rămâi cu bine, zâmbet viu.
E dor în timp şi-n rugă…
Din anul scund, pe mai târziu,
Alţi ani vor trece-n fugă
Şi vrem ca lutul ruginiu
Şi-n noi să-nvie raiuri
Din sicriu.

Rămâi cu bine, suflet bun.
Ştim, cerul e aproape…
Tu ne aşteaptă peste drum,
Cu ochi senini în pleoape
Şi Domnul va croi-n ajun
Şi pentru noi
Din lut şi ape
Drumul bun.

Rămâi cu bine, suflet drag.
Pe mâine.
Rămas bun.

 

Inimi

e5b6058ef8675ba7469be518fd6a3c11
Dacă am avea
O inimă în plus,
Am reuși să citim ochii
Ascunzând cuvinte
Și buzele
Tăcând neputeri.

Dacă am avea
O inimă în plus,
Am înțelege și trupurile
Care se odihnesc
Și visele
Care nu se-ating.

Dacă am avea
O inimă în plus,
Am recunoaște ruga
Din mâinile strânse
Și aripile
Care nu se văd.

Firescul teoriei
Celor două inimi
E că,
Iubind,
Nu mai avem,
Oricum,
O singură inimă.
Numai de-am învăța
Să privim
Prin celălalt
Minunile
Care nu se arată,
Niciodată,
Unei singure
Inimi.

 

Inegal perfectă

index
Prăjitura împărțită
La doi,
Inegal,
Ca-ntr-o fotografie
Clară
A dăruirii,
Umbrela lăsată
Foarte mult
Pe o parte,
Cu ploaie-n părul
Care se jertfește,
Sticla de apă
Din care refuză
Să bea,
Până n-o începe
Celălalt,
Două înghețate
Pentru ochii albaștri,
Ochii căprui
Așteptându-și rândul,
Degetele care
Nu știu
Să se desprindă
Chiar și când
Soarele-și stoarce
Sudoarea
În piele,
Masa așteptândă
Aranjată mai generos
Pe farfuria de lângă,
În detaliu de ardei iuți
Și măsline.

Iubirea împărțită
La doi,
Care crește:
Poate nu uniform,
Poate nu egal,
Dar din ce în ce mai mult
În ambele zâmbete,
Într-o singură
Inimă.

 

Cu aripi

beautiful-best-colors-couple-Favim.com-2046456
E rece şi plouă
Şi e pauză
Între rândul numărul 1
Şi rândul numărul 2
Al sufletului meu,
Ca pauza dintre două
Cuvinte
Nespuse din grabă.

Şi totuşi
E cald şi zâmbet
Şi plin de ochii tăi
Când inimile bat
Pentru totdeauna
Împreună.

E teamă şi umbră
Şi e greu
Şi distanţele se măsoară
În detalii de nuanţă:
Un gând mai aproape,
Un gând mai departe,
Cu ecou spart
Între cuvinte.

Şi totuşi
E vis şi putere
Şi iubire care uneşte
Pauza dintre rândul numărul 1
Şi rândul numărul 2
Al sufletului meu.
Al tău.

Iar Dumnezeu
Ne-nalţă paşii
Cu aripi.

 

Mâine

superthumb
Iubirea noastră e
O replică tradusă
Simplu
Din inimă,
Când plouă:
Fustă pe frigul ăsta?
Îți dau eu
Niște blugi.

Iubim uman,
Cu mâinile țintă
Spre mâini,
Obrajii lipiți
De obraji,
Și simțim
Cum în ochi ne crește
Lumea întreagă
Când ne zâmbim.

Iubirea noastră
E simplă,
Chiar dacă atât
De cuprinzătoare.

Iubirea Lui,
Însă,
E suma iubirilor
Umane.
Oare câtă suferință
E într-un Om
Când poartă crucea
Iubirilor tăiate
Pe umerii bătuți
Și-n mâinile străpunse
De-atâtea inimi
Care n-au mai știut
Deodată
Să simtă
În afara zidului?

Iubirile mari,
Deși simple,
Îndură cele mai firești
Și adânci
Lupte.
Dar numai Unul
A știut să vindece
Toate iubirile adormite
În păreri
De dreptate.
Doar El și-a amintit
Să iubească întreg
Până la capăt.

Învață să iubești
Dumnezeul
Din spatele gândului
Bun.
Fără virgulă,
Fără semn de întrebare,
Fără teamă.

Pentru că nicio sclipire
Din ochii care se privesc
În alți ochi
Nu există
Fără lumina
Cerului care se deschide
Din cuie,
Din jertfă,
Și din cuvinte
Fără egal,,
Care să încheie
O luptă
Niciodată mai dreaptă,
Niciodată mai iubindă:
„Mâine vei fi cu mine
În rai!”

 

Emoția lui „a fi”

În curând, la editura Contour, un vis:

RGB