Graba spre fericire

 


Se grăbesc să ajungă la metrou,
Aleargă spre birou,
Trimit mailuri
În disperare,
Cu fruntea lipită de monitoare
Și umerii apăsați
De poveri contemporane,
Se uită la ceas
Cu bucuria fiecărei secunde
Deja trecute,
Pășesc alert
Spre casă
Când soarele le coboară genele
Obosite
Spre asfalt.

Acasă, însă,
Își întind sufletele
Pe canapea
Grăbindu-se
Spre noapte,
Spre vis,
Unde timpul nu mai există
Iar problemele nu mai dor.

Așteaptă ziua de vineri
Cu înfrigurare.
Se grăbesc să se bucure
De fiecare oră trecută
Din săptămână,
Din muncă,
Din viață!

Cel mai trist e că
Oamenii se grăbesc
Să le treacă timpul
Spre o fericire
Niciodată prezentă,
Mereu în expectativă.

Cel mai trist e că
Oamenii se grăbesc
Să moară
Crezând că se grăbesc
Să trăiască.

Din doi mai sus

 

Întregul e un suflet scobit din două inimi care se luptă necontenit să curme din distanță. Niciodată perfect rotund, niciodată absolut fin în îmbrățișare, niciodată plin cu totul, e o speranță spre care alergăm eroic, unindu-ne privirile în aceeași direcție. Și ce ar fi mai perfect vreodată decât povestea drumului care ne așteaptă, la nesfârșit, să-i ajungem la capăt, în răsplata tinereții fără bătrânețe, a vieții fără de moarte, a fericirii desenate-n nemurire?

Ne trăim întregul frumos, cu zâmbet, cu zbor, cu firescul buzelor lipite-n sărut și a inimilor bătând la unison peste povestea pe care ne-am făgăduit-o sincer într-un sfârșit de septembrie vorbind despre începuturi. Ne-am îndrăgostit sub frunzele coapte, aranjându-ne pe degete infinitul, în cerc, promițându-ne să ne netezim mereu colțurile inimii în amintirea vie a inelului dăruit, a veșniciei în iubire.

Îți iubesc sufletul de copil și ochii albaștri, zâmbetul de care mă molipsești dimineața, ciufulit în pernă, ridurile ușor scobite pe frunte și părul argintiu, descoperind povestea îmbătrânirii împreună.

Acum doi ani, sub zâmbetele calde ale celor care ne-au rămas aproape, ne-am promis nu perfecțiune, nu ideal, nu fericire fără sfârșituri, ci perfectibil, respect, bucurie, o iubire simplă, caldă, din care să netezim mereu din colțuri, crescând împreună, un întreg, din ce în ce mai plin.

La mulți ani, iubire!

Arzând

 


Tu
Te joci pe marginea mea de lume.
Câteodată,
Întinzi povestea
Din care ne-am desprins iubirea
Mai mult pe partea mea
De pământ.
Câtă bucurie
În îmbrățișarea noastră
De luturi
Cu forme
Și mișcări mirate
De copii
Zâmbind.

Eu
Îmi întind mâinile reci
Pe obrajii tăi
Surprinși.
Câteodată,
Îndrăznesc,
Îmi deschid buzele în bezea
Și te cuprind.
Câtă lumină
În încâlcirea noastră
De suflete
Agățate de stele,
Arzând.

Noi
Ne chemăm îngerii
Pe pernă.
Câteodată,
Le simțim respirația
Direct în suflet.
Câtă minune
În întinderea de aripi
Care ne cuprinde
Somnul.

Câtă frumusețe
În zborul care ne sculptează
Nemurirea,
Iubind.

Rețetă pentru inimă

 


Se ia o inimă
Distrusă,
Cu bătăi iregulate
Și emoții crescute greșit
Printre pulsuri.

Se curăță,
Mai întâi
De praf
Cu un burete scăldat în
Speranță:
Se lustruiește bine,
Până lucește a sănătate
Din nou.
Se despică apoi
Cu grijă
În două
(a nu se atinge arterele.
Pericol de revărsare a dezamăgirii,
fatal,
în corpul întreg al inimii).
Se clătește bine
Cu multă iubire.
(Iubirea se găsește oriunde,
În diferite forme
si consistențe).
Când, în sfârșit,
Inima poate respira din nou,
Fără urme de puls
Întrerupt,
Se așează la loc
În mijlocul ființei.

Pentru că fiecare inimă
Obosește:
De durere, de neputință, de încercare, de ne-iubire.
Și nicio inimă
Nu poate
Să renască
Din praf
Altfel
Decât prin multă
Iubire.

La pas

 


La pas, străzile dor
Sub tălpi de carton,
Cu miros de mucegai
Și muzică veche
Picurând pe umbrele
Săruturi de frunze,
Ritmic și inegal,
Ca bătăile imprundente
Ale inimii
Unui îndrăgostit
Confuz.

La pas, visele strâng
Sub gene de pluș
Toate emoțiile scurse
Din norii clădiți
Peste frunte,
Amețind la braț,
Iubiri electrice,
Ca buzele imprundente
Ale sărutului
Unui îndrăgostit
Confuz.

La pas, toate amintirile
Se construiesc egal,
Cu fiecare toc
Înfipt în trotuar,
Cu fiecare zgomot
De inimă-nvățând
Ritmul celeilalte
Inimi.

Pentru-o viață sănătoasă, mișcați-vă inima cel puțin o viață în fiecare zi:

Înspre cealaltă
Inimă.

Definiția iubirii

 


Din goana spre
Nicăieri,
M-am izbit de o inimă;
Creștea brusc
Sub ochii mei:
Peste dealuri,
Copaci,
Peste nori,
Până la stele
Și, mai ales,
În ochii mei.

M-am oprit,
Să-mi aranjez părul
Și hainele șifonate
De întâmplare.
Când să alerg
Din nou,
Mi-am dat seama
Că nu mai era loc
De pași,
De teamă,
De căutare,
Că nu mai era loc
În lumea mea
De o altă
Inimă.

Ceva mărunt

 


Ceva mărunt,
Cât un zâmbet aruncat
Peste masă
Și o felie de pâine
Ruptă-n două.
Cât o plapumă întinsă
Mai mult pe partea lui
Și o pernă reașezată
Corect
Sub gene și vise.

Ceva mărunt,
Cât o cafea coaptă
Cu miros de dimineață
Pe birou
Și un sărut pe frunte
Apăsat,
Explicând firescuri.
Cât o zi de vineri
Cu miros de liniște
Și măr copt
Împărțit
La doi.

Ceva mărunt
Cât un puls bătând,
Metalic,
Pentru doi:
Tic
Tac!

Pluvială

 


Plouă calm,
Cu ridicol de ceață
Și vânt.
Ochii se strâng
Sub lentile
Iar pașii se leagănă
Ud
Pe trotuare,
În zgomot de inimi bătând
Despre inimi
Și picuri pierduți
Pe umbrele.

Plouă rece,
Cu miros de nor rupt
Și vară târzie.
Mâinile-adună
Emoții și friguri
Iar visele curg
Limpede
Sub gene,
Lacrimi de ploaie-nserată
Pe buze topind
Alte buze-n
Săruturi.

Plouă pierdut
Fără țintă,
Fără grabă,
Dar cu un dor neprețuit
De viață iubind
Sub umbrele.

La mulți ani, suflet frumos!

 

Frumos și tandru, iubit și al meu, a mai crescut un pic prin timp, chiar dacă inima îi e de copil dornic să se joace, să cânte și să zboare. Îmi e lumină cu zâmbetul lui cald de dimineață și scut când inima-mi cade, printre lacrimi, pe podea.
Mă ține de mână, în fiecare zi, strâns și firesc, în drum spre casă, și-mi crește sufletul în palme și-n ochi. Îl iubesc de când și-a ascuns privirea după un buchet portocaliu și după multe, muuuulte emoții.

Azi îi dedic răsăritul, apusul și stelele toate. Îi cânt minutele, Îi strâng îmbrățișările, îi alint genele și-i mărturisesc la ureche toată iubirea pe care a crescut-o ținându-mă de mână și zâmbindu-mi cu ochii calzi și obrajii roșii.

Îmi este viață, putere și preț de fericire și-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru coincidența de a ne fi întâlnit o dată pentru totdeauna. Ne știm inimile și ni le ținem în brațe, până-n nesfârșituri.

Ce bine că ne știm dintotdeauna și pentru todeauna. La mulți ani, suflet frumos și iubit!

La nesfârșit

 


Șterg praful
Fiecărei zile,
Aștern gândurile
În ordine
Și le arunc
Pe cele lăsate,
Prea firesc,
În dezordine.

Apoi,
Cu inima împăcată
Și zâmbetul împărțit
La doi,
Aprind stelele,
Ascund întunericul
Și mulțumesc:
Pentru putere,
Pentru aripi,
Pentru timp
Și,
Mai ales,
Pentru iubire.

Iubirea de a trăi,
Liber,
Până-n nesfârșituri.