Pe fiecare colț al lumii așteaptă câte o femeie. Unele au ochii aprinși, căutând schimbări în fiecare pas, cu bucuria-n zâmbet nou și-n privirile calde. Altele se proptesc de ziduri, obosite de așteptarea prea lungă. Își strivesc mâinile, frământând gânduri și emoții nesfârșite. Altele strâng în brațe copii cu zâmbete de aur, iubind mâinile mici îmbrățișându-le gâtul, în dependență atât de dragă, încât îl aduce pe Dumnezeu aproape.
Pe fiecare stradă, câte o femeie își plimbă emoțiile în pași, bucurându-se de soare și de brațul lui, atât de aproape, încât sentimentul se aprinde-n fluturi. Unele își strâng buzele, de prea multă tăcere, așteptându-și povestea care nu mai începe, de prea mult vis în prea puțină viață. 
Altele aleargă, respirând bucuria unei energii încărcate de primăvară, de sentimentul că totul se așează perfect în drum, ca un puzzle ale cărui piese se strâng cu fiecare pas.
În fiecare suflet, trăiește câte o femeie. Unele au păr lung și obrajii plini, altele au priviri înflăcărate și picioare slabe, altele au râsete caraghioase și corpul plin. Toate însă, încarcă sufletele pe care le locuiesc de o bucurie de viață fără de care oamenii n-ar exista la fel de frumos.
Vouă, femeilor diferite, cu zâmbete subtile sau largi, cu mersul încet sau alergat, cu suflete înghesuite sau mari: La mulți ani! Să vă fie primăvara după suflet! Plină!
