Albastru .
Pe-un cer înecat în
Albastru,
Din toamnă și frunze în putred
Albastru.
Își plâng vântul bătând peste pleoape,
Albastru,
Bătrâni cu obrajii brăzdați de viață,
Albastru,
Ce-și vând sufletu-ntr-o mână de ceapă,
Albastru.
Se prind peste-un drum îngropat în
Albastru,
Pași de copil înălțând zmei pe-un zâmbet,
Albastru.
E-un vis despre vineri și soare și inimi,
Albastru.
Din toate, însă,
Mi-e-un dor profund
Albastru,
De ochii tăi, inundându-mă cald
Și iubindu-mă
Fără cuvinte:
Albastru.