Nu există
„N-am”,
Există „nu cred.
În ochiul stâng
Îmi țin amintirile:
Buzele care m-au construit
În cuvinte
Și sărut,
Mâinile care mi-au ținut
Degetele
În palmă,
Urechile care m-au ascultat
Când tăceam.
În ochiul drept
Îmi țin sufletele
Bune:
Privirea de dimineață
De zahăr brun cu cafea,
Zâmbetele repetând
Povești trăite sublim,
În simplitate,
Sufletele care mai cresc
Lângă mine.
Nu există „n-am”
Decât în afara
Familiei.
Am o mie de prieteni.
Fiecare trăiește
În căsuța lui
Special amenajată,
Profilată,
În zâmbetul lui
Definitiv,
Cantitativ,
În oglinda lui
Luminată,
Educată,
Pe peretele lui
Fascinant,
Contrastant. Continue reading
Dă-mi mai puțin! Am primăvară pe degete și miros de ploaie veștedă în păr. Am copilărie în zâmbet și lacrimă de drag în ochii blocați în priviri scurte și dese. Am buzele seci de prea mult cântec și gustul strivit de cocos pe ceașcă. Am bucurie în suflet până la prea plin. 
Continue reading
Am ochi de celofan:
Se scutură de priviri,
Ca de ciocolata mamei,
Din tavă.
Am buze de acadea:
Se lipesc de cuvinte,
Ca de-o bomboană nouă,
În ambalaj. Continue reading
Sunt un om norocos. Sau am un înger. Dacă îmi uit portofelul în sala de clasă, primesc un mail și mi se aduce la ușă, deși are în el 3 burse jumate și un buletin hidos. 
Continue reading
