Tag Archives: apa

Nevoie

71_we-heart-it14
Apă.
Gândul curge,
Fără sfârșit,
Fără început.
Trece prin tine
Și
Se încarcă de
Ochi albaștri și de buze.
Continue reading

 

Pentru că așa trebuie să fie

În suflete de copii, puritatea se vinde la kilogram. Într-un trup mic, firav cât o petală strânsă în degete pentru miros, sufletul e întotdeauna mare. Un paradox trecut prin generații nesfârșite, dar natural, la fel cum iubirea încape într-o inimă, deși se simte-n fior din tălpi până-n creștet, total.
children_baby_pure_girl_funny_cute_and_fun-bec91650eb730767e57b3c5b1cc61358_h_large

Copilăria își polenizează puritatea în sinceritate, în atitudinea de bine și rău încă nefiltrată social, încă neumbrită de ideea de consecință și motiv. „Da’ de ce ești așa grasă? De ce ai nasul așa lung?”. O spun vădit, fără rezerve, cu mila-n ochi și zâmbetul pe buze, pentru că așa simt, pentru că nu există motiv să nu întrebe. Puritatea lor nu e numai privire caldă, limpede, obraji albi și zâmbet divin, deplin valabile, dar comune în interpretare. Puritatea lor e replică tăioasă, sinceritate care doare, cuvinte care umplu și golesc, uimesc prin perspectivă, prin logică, prin credință: „Tati, un’ se duc norii când se duc?”. Zâmbind, molipsit de frumusețea sufletului încă necopt, îi răspunde distrat, intrând în jocul poveștii: „În țara norilor…”
Continue reading

 

„Primăvăresc”

DSC_0549
Investesc primăveri
În cuvinte, tăceri
Și emoții:
Frigului îi pun mănuși
De gard viu,
Vântului îi lupt curajul
Cu sită de soare
Iar ploii îi topesc mirosul
În umbrele de floare,
Mată.

Vând primăveri
Dimineața, la amiază
Și seara:
Iernii îi curm non-culoarea
Cu patimă verde,
Zilei îi cumpăr credința
Cu zâmbet nou
Iar norii îi dau ieftin
Pe două vorbe bune,
La timp.

Vărs primăveri
Pe pământ, în aer
Și pe ape:
Pământului îi scad astenia
Cu muguri pe creangă,
Aerului îi strâng inodorul
Din boarea-nfloririi
Iar apelor le port schimbarea
În gânduri copile,
Pe valuri.

 

Amintirea mea

proceed-to-memory
Amintirea mea are
Vată de zahăr pe călcâie:
S-a topit sub talpă,
Nătângă,
Alunecând printre degete,
Roz, ca o jucărie de pluș comestibilă.
Zâmbetul tău era tot de vată,
La fel de dulce,
Dar alb,
Ca o copilărie proaspătă. Continue reading

 

Miercurea fără cuvinte

Miercuri tăcerile curg… Continue reading

 

Plouă uman

Plouă.
Incolor, fad, pustiu.
Plouă plin, în frunze,
Cantabil, repetat, divin.
Plouă uman, firav și stins,
Ca sunetul tâmplelor tale
Când mă vezi… Continue reading