Tag Archives: as vrea

Cel puțin două

tumblr_lx0216FKZm1r60lf1o1_500
Aș vrea
Să-mi cunoști ochii.
Am cel puțin două
Perechi.
Una pe care o port
Când e soare
Și
Lumina dă pe dinafară
Sub gene.
Alta când cuvintele
Nu mai știu să vorbească
De prea multă tăcere
Împărțită.

Aș vrea
Să-mi cunoști mâinile.
Am cel puțin două
Perechi.
Una pe care o port
Când e rost de îmbrățișare
Și
Iubirea dă pe dinafară
În simțuri.
Alta când degetele se frâng
De prea multă absență
Împărțită.

Aș vrea
Să-mi cunoști buzele.
Am cel puțin două
Perechi.
Una pe care o port
Când bucuria explodează
Și
Sărutul își caută
Împlinirea.
Alta când neputința le lipește
De prea multă iubire
Neîmpărțită.

Aș vrea
Să-mi cunoști sufletul.

 

Puțin

beautiful-black-and-white-child-silence-Favim_com-125905_large

Mai taci puțin:
Aș vrea să mai vorbești!
Să-mi spui sau să mă taci când ești
Cu mine-n gând sau în povești –
Prea plin! Continue reading

 

Aș vrea…

Să mă schimb. Bucată după bucată, să mă șterg din mine, parazit îngropat în gânduri năuce, dar ambalate în speranță puerilă, pentru că văd… Colț după colț, să adun păianjenii grași împânzind emoțiile cu praf și ecouri duhnind a iubiri adormite. Să sting focuri crescute din lacrimi inflamabile și să uit… cum din mine crește un mormânt cu miros de piatră veche și cu litere încriptate direct în permeabilul sufletului.

Să mă schimb? Să alin zgârieturile roșii cu vorbe, ciudate vorbe încă neștiute, dar căutate cu atâta sârg, din nerăbdare, din neputință, din întrebarea cu răspuns atașat, ignorat sistematic până s-au cerut ochii deschiși, pentru a nu știu câta oară.

Să mă schimb, da! Să-mi pun așternuturi noi, proaspete, cu miros necunoscut, dar frumos, ca un zâmbet nou după o zi proastă. Și să știu… Că, dacă mă opresc din mers, drumul mă duce mai departe.

 


Îți spun de veșnicie,
Mă sperii cu „un pic”…
Și dintre slove
Îmi răsari „peltic”
Când te-aș cânta să-mi fii…
Aș vrea să pleci
Aș vrea să mai rămâi!

Îți înmânez întregul
Tu-mi tai din jumătăți…
Și dintre rânduri
Îmi iubești doar „părți”
Când te-aș cobi să-mi dai…
Aș vrea să fugi
Aș vrea și să mai stai!

Îți strâng din dor cuprinsul
Tu-mi vinzi din stăruință…
Și dintre strofe vechi
Îmi scuturi din credință
Când te-aș iubi să știi…
Aș vrea să treci
Aș vrea să mai revii!