Tag Archives: bine

Judecată


Și totuși
Nu există oameni
Răi
Cu totul.

Există oameni
Care au căzut
Și și-au lovit
Nu numai genunchii,
Ci și sufletul.

Există oameni
Care n-au reușit
Să învețe
Că palma
Pe care o strivești,
Atât de des,
Nu e făcută numai
Să lovească,
Ci și să mângâie.

Există ochi
Care nu mai văd
Frumusețea
După ce au plâns.

Există buze
Care nu mai știu
Să cânte
După ce au urlat.

Există inimi
Care nu mai știu
Să împartă
După ce s-au rupt.

Și totuși
Nu există oameni
Buni
Cu totul.

Există doar iubiri
Care n-au renunțat
Să lupte,
Chiar și după ce
Au căzut,
Au lovit,
Au plâns,
Au urlat,
Au trăit.

Și ce e viața
Dacă nu o luptă
Din care ies vii
Numai cei care
Au iubit
Până la capăt?

Pentru că o inimă care
Bate
Nu e
Neapărat
O inimă care
Mai trăiește
Încă!

Și cine suntem noi să judecăm ce nu trăim noi ÎNȘINE?

 

Bine?


Ciudat
Cum ne căutăm
În afara oamenilor.
Cum, de fiecare dată
Când plângem,
Uităm
Că fiecare lacrimă
Are atâtea replici
În lume,
Urlând
A nesperanță
Și a umbră.

Ciudat
Cum ne bucurăm
Fără să împărțim
Din minune,
Cum adunăm,
Habotnic,
Fiecare șansă
Care să ne urce,
Singuri,
Un pic mai sus;
Mai sus
Decât aripile
Altor suflete
Care încă mai luptă
Să urce.

Ciudat
Cum simțim
Că suntem buni
Deși,
Din ce în ce mai rar,
Întindem mâinile
Spre ceilalți,
Dăruind.

Și asta doar pentru că
Am uitat să privim
Cu ochii de copil
Și pentru că
Încă mai
Credem
Că a nu face rău
Înseamnă,
Automat,
A face
BINE.

 

Zâmbesc

10f9eb0068075e906d9b861655f554d3

Când calc peste frunze

Și vise în baltă,

Cu inima mea

În palmele tale,

Zâmbesc,

 

În drum spre mine,

Dinspre tine,

Cu mâinile-n buzunare cu găuri,

Zâmbesc.

 

Zâmbesc pe prosoape întinse

Sub mic dejunul la pat,

Cu dragoste

Și râsete în interval.

 

Zâmbesc în ploi adunate

În inimi îndrăgostite

De toamnă târzie.

 

Zâmbesc

Despre oameni

Cu privire caldă

Înfășurați în cojoace

Și iubire tăcută

În buze.

 

Singura dată

Când uit să zâmbesc

E când tu uiți

Că, de cele mai multe ori,

Tu

Ești zâmbetul meu.

 

 

 

 

 

Bine

92711whetherweretogetherornotlovephotoloveimage
Poate ar fi bine
Să fiu lumină.
Ți-aș oglindi
Obrajii
În soare
Și m-aș juca
În părul tău.
Dar mi-e teamă că
O să zâmbești
Și
N-o să știu
Să nu te topesc
Strângându-te
În brațe.

Poate ar fi bine
Să fiu ploaie.
Ți-aș răcori
Pielea
Însetată
De apă
Și
Ți-aș răvăși
Genele
Sub umbrelă.
Dar mi-e teamă că
O să mă privești
Și
N-o să știu
Să nu fiu potop
Sub ochii tăi.

Poate ar fi bine
Să fiu inimă.
Ți-aș controla
Pulsul
În muzică
Și
Aș împărți
Bătăile
La doi.
Dar mi-e teamă că
O să mă cuprinzi
Și
N-o să știu
Să-mi opresc pulsul
Sub genele tale.

Poate ar fi bine să fiu
Tu.
Poate ar fi bine să fii
Eu.
Ne-am cunoaște
Și ochii,
Și lumina,
Și ploaia,
Și inima
Și le-am crește
Iremediabil
Împreună.

 

În fiecare ochi

Hydrangea Blushing fine art flower photography print by Raceytay (via weheartit.com)
Nu căuta schimbări
În fiecare ochi.
Împarte
Priviri noi,
Până se molipsesc
Și ochii celorlalți
De tine,
De drumul pe care-l vrei
Ajuns.

Nu aștepta un bine
Din fiecare mână.
Împarte
Suflet,
Până se strânge
Și-n mâinile deschise
Din tine,
Din binele pe care-l vrei
Atins.

Nu aștepta iubiri
Din fiecare buză.
Împarte
Bucurie,
Până se prinde
Și-n inimile strânse
Din tine,
Din sufletul pe care-l vrei
Mai plin.

 

De bine

HelpingHands
Se ia un bine mic,
Aproape invizibil,
În căușul palmei.
Se tine strâns,
Până la primul contact
Cu un rău mare.
Se topește încet,
În mâinile străine,
Până se confundă răul mare
În binele mic
Și crește
Într-un bine comun
Mai mare.
Continue reading

 

Fii!

louvre,museum,paris,people,polaroid-bdbf3cf08e563f506197b8b65dea3ca3_h
Fii senin! O fată zâmbește pe carte, cu degete strânse în pagini. Din spate, un străin îi caută motive în rânduri, distras. Și e frumos când tace un zâmbet în metrouri.

Fii bine! O cizmă alunecă-ntoarsă, pe-o pojghiță fină de-ngheț. Un braț se apropie-n cale și-i scutură tremurul mâinii, râzând. Și e frumos când iarna își caută râsul copil, pe stradă. Continue reading

 

Emoția lui „a fi”


E simplu
Ca un singur nod închegat între două capete
Ale aceleași ațe,
Ca unirea a două jumătăți de farfurie
Scăpată pe gresie
Din greșeală,
Ca tine când dormi… Continue reading

 

„Perfect imperfectă”

Am o parte proastă și nu pot s-o neg. … Ca partea pe care n-o preferi în poze, pentru că, zici tu, „nu e cea bună”, ca imperfecțiunea mâinii drepte, cu degetele încovoiate de greutatea stiloului, ca ochiul stâng, care n-a crescut la fel de mare și căruia doar tu îi percepi diferența, ca dintele răzleț din față, care strică linia dreaptă și albă a danturii, ca o certitudine pe care, deși o cunoști, tinzi s-o ascunzi, ușor timorat când te privești în oglindă.

E slabă și permeabilă… Tu, încercând s-o cunoști, ți-ai dat seama că e o bucată de lut cu o formă indecisă și ți-ai lăsat amprentele degetelor pe chipul ei. Deși maleabilă, i-ai ciobit din greșeală marginea privirii. Te vede altfel de atunci și te caută în amintire, ca și cum i-ai fi prezent. E partea mea proastă, pe care o cunosc, fără să pot vreodată s-o alung. Continue reading

 

Moment

Am un moment… Nu vreau să-l spun, așa că o să-l „tac”. Poate va pleca și singur și va înțelege că nu mai e loc în mine, nici de trecut, nici de locuit.

E al meu. Îl cunosc după miros și după voce. Dar… nu vreau să-l adopt. Continue reading