Trece prea greu când aștepți cu nerăbdare îmbrățișarea de la ora 7 și îngrozitor de repede când vrei să o prelungești puțin, mai mult, o veșnicie… Trece pe lângă noi cu săptămânile și anii și își lasă rădăcini adânci în amintire. Își pune cu iscusință amprenta și într-o simplă secundă, ultima, care cuprinde în sine urme pentru o viață întreagă – ale zâmbetului, mirosului, căldurii cuiva care poate nu mai este. Nu e niciodată egal, niciodată același, niciodată suficient unei singure persoane. Continue reading →

0

0