Am un moment… Nu vreau să-l spun, așa că o să-l „tac”. Poate va pleca și singur și va înțelege că nu mai e loc în mine, nici de trecut, nici de locuit.
E al meu. Îl cunosc după miros și după voce. Dar… nu vreau să-l adopt. Continue reading
Te plângi că e frig, că prin căciula de iarnă şi ochelarii prăbuşiti pe nas, viscolul taie respiraţii, că te împotmoleşti în fiecare pas şi ţi-e greu. Te plângi că la birou e prea cald şi afară e ger, că iarna îşi cere drepturi nemiloase şi că tu încă porţi geaca de anul trecut, aia care nu prea îţi mai place.
Cât de puţin contează…
Continue reading
