Tag Archives: ceva

Ceva mărunt


Ceva mărunt,
Cât un zâmbet aruncat
Peste masă
Și o felie de pâine
Ruptă-n două.
Cât o plapumă întinsă
Mai mult pe partea lui
Și o pernă reașezată
Corect
Sub gene și vise.

Ceva mărunt,
Cât o cafea coaptă
Cu miros de dimineață
Pe birou
Și un sărut pe frunte
Apăsat,
Explicând firescuri.
Cât o zi de vineri
Cu miros de liniște
Și măr copt
Împărțit
La doi.

Ceva mărunt
Cât un puls bătând,
Metalic,
Pentru doi:
Tic
Tac!

 

Ce(va)?

Să se întâmple. Așa, ușor, ca un soare aprins din firesc, molipsitor, ca un zâmbet cu gropiță. Să-mi simt inima strânsă și apoi largă, de emoții, și să-mi adun din întâmplare sufletul în bucățele. Să miroasă a nou și a proaspăt, ca o foaie de atlas groasă, strânsă între degete cu lăcomie. Continue reading