Mi s-a închegat sufletul
Deodată.
Cuvintele vin,
Ca de obicei,
Legate cu ață albă.
Câteodată vin fără ambalaj,
Pline și sincere.
Bat în respingere
În cheagul meu nou:
Indiferență fără auz
Și fără văz,
Blocată într-un sunet identic,
Țiuind a neputință:
Neputința mea de-a mai trăi,
Gândind. Continue reading →

0

0