Da, da! O să scriu…o să scriu despre Școala generală nr. 9 (nu de la nebuni) în care vaccinul ăla mi-a „șchiopătat” piciorul pentru 2 săptămâni; despre picturile de pe ferestre și despre primul și ultimul meu leșin: la repetiția pentru concertul de Crăciun, în care, bază de coriști, cu 40 de grade (cu plus) și voce nulă (spre minus) mi-am exersat talentul actoricesc alunecând subtil pe parchet și înnecându-mă de prea multa apă stropită peste mine de profa mea frumoasă și drăguță, cu voce senină. Continue reading →

0

0