Tag Archives: copilarie

Crește

red-riding-hood
Crește:
Ca un bulgăre mic
Alunecând în zăpadă,
Printre degete,
Roșind a frig
Și a copilărie. Continue reading

 

Câte-un înger

M-am trezit cu un înger pe pernă. Se uita curios la mine, străin și aproape, ca o jucărie nouă, căreia nu știi cum să-i vorbești. Mi-am retras ochii obosiți și l-am privit străin. Își îndoia firesc aripile în perete și își întindea degetele spre mine, în binecuvântare. L-am lăsat să-mi aranjeze părul pe frunte și mi-am amintit: împărțeam un nume, o poveste și o copilărie. Firesc. Definitiv.

La mulți ani. Cu îngeri:)!

 

Non-libertate

Mi-am cusut libertatea
Cu ață albă.
Aș fi vrut să-i croiesc din margini
Nesfârșituri,
Dar nu mai știu de mult să împletesc…
De când eram mică
Și-mi jucam pe degete sufletul,
Doar fiind.

 

Miercurea atemporală

Miercuri uităm să creștem…
Continue reading

 

În viață

Viață lentă, alunecoasă, cu miros de acasă și dor de mâna mamei scârțâind pe clanță în semn de „n-ai făcut ochi și e dimineață”. Viață cu miros de cafea cu lapte, savuroasă, tăcută și caldă, ca un sărut pe obraz, așteptat de multă vreme. Continue reading

 

Miercurea fără cuvinte

Miercuri cuvintele se tocesc în tăcerea momentelor… <

 

La mulți ani, tată!

M-ai învățat… Cu vocea aspră, cu ochii blânzi, adânc albaștri, cu mâinile întotdeauna calde, chiar dacă mănușile largi îmi înconjurau doar mie iarna degetele prea reci. Nu știam să spun „nu” atunci când tu spuneai „da” și asta mi-a fost prim exercițiu de răbdare. Nu mi-ai refuzat revistele cu Mickey Mouse, nici inimioarele cu Finetti. Le meritam. În carnet erau rânduri de 10 pe care le semnai caligrafic, mândru de „Gabrelușa” tatii.
Continue reading

 

Copilărie

La mulți ani, copii! Să împărțiți jucăriile și bucuriile astăzi:)

Din arhivă, ceva ce încă mi se potrivește azi:


1. Să fiu copil mi-e dor-
Unul cât o ghindă.
Ca-n joc să-nviu, să mor
Şi râsul să mă prindă…

2. Mi-e dor să zbor în vis,
Să fug de zmei şi mume,
Să râd şi să plâng stins,
Să fiu copil în lume…

3. Mi-e dor de viaţa-mi joc,
Să culeg flori o mie,
Să prind pentru noroc
Pufi mari de păpădie…

4. Mi-e dor să mai surâd
Cu ochii-nfipţi în soare,
Să nu mai văd… să râd
Şi să m-arunc în mare…

5. Mi-e dor să plâng cu foc
Iubita-mi jucărie,
Să-i pun capul la loc,
Să sar de bucurie…

6. Mi-e dor s-ating pământul
Cu degetul uşor,
Să mă împingă vântul
Iar eu să cred că zbor…

7. Mi-e dor să nu-nţeleg
Vorbe de oameni mari,
Să mă oftic, să plec,
Să-i cred bătrâni şi tari…

8. Mi-e dor să mă-nfior
Când fur un măr de vară…
Că… sigur o să mor…
Şi iadu-o să mă ceară…

9. Să fiu copil mi-e dor
Mai mult ca niciodată…
Să cânt, să uit, să zbor
În lumea-mi colorată…

 

O unghieră, vă rog!

Suna interfonul, iritant! Îmi mișc picioarele obosite de alergătura de seară și răspund. Nimic. Urcă trei etaje, în ropot de încălțări târâite de lene și își fac intrarea. Lungindu-și zâmbete pe față îmi întind punga de plastic îndesată cu înghețate și își strigă sosirea zgomotos: Gabiiiiiii! Agitație pe hol, râsete, vorbe de duh, din alea pe limba mea, imitații de cântece cu subînțeles, copilărie. Continue reading

 

Îmi cântă oasele a frig

Îmi cântă oasele a frig… Din gând îmi crești întreg. Îți șterg capul, apoi ochii, apoi mâinile, încet, odată cu pleoapele lipite alene de obraz, de sus în jos. Și nu-mi mai ești…

Îmi doarme ploaia pe trotuare… Tace. Și-a uitat sensul pe drumuri și abdică rece, fără curcubeu. Miroase a amintire cu părul ud, alergând spre casă cu șlapii-n mână, a copilărie râzând cu ploaia pe buzele deschise. Continue reading