Tag Archives: cred

Proiecție


Ciudat e că
Fiecare dintre noi
Se caută
În altă parte
Câteodată.

Ochii căprui
Se caută
În ochii albaștri,
Mâinile puternice
În cele gingașe,
Pașii mici
În pașii îndrăzneți,
Inimile mici
În inimile încăpătoare,
Și tot așa,
Într-o grabă
Necontenită
De a deveni.

Suntem îndrăgostiți
De cine nu suntem
Și de cine
N-am ajuns,
Încă:
Mai frumoși,
Mai slabi,
Mai puternici,
Mai îndrăzneți,
Mai altfel.

O comparație
Care invită
Schimbarea
La nesfârșit.

Dar ce bine
Ar fi
Dacă nu ne-am căuta
În ceilalți
Mai mult
Decât în noi
Înșine!

Așa
Poate
Ne-am vindeca
De suprafețe
Și am crede,
Firesc,
În cine
Suntem.

 

Crez

tumblr_lnzxzd0yD51qiibtoo1_500_large1-285x400
Crede-mă!
Fericirea e o neputință
Pe care o supui
Unui exercițiu
De determinare.
Ajunge să crezi
Că neputința
Nu e neputință,
Ca să schimbi marginile
Unei non-fericiri.
De acolo
Până la conținutul din mijloc
E o sumă de pași
Credincioși
Îmbrăcați în schimbare. Continue reading

 

Familiaritate

IMG_43471
Nu există
„N-am”,
Există „nu cred.
În ochiul stâng
Îmi țin amintirile:
Buzele care m-au construit
În cuvinte
Și sărut,
Mâinile care mi-au ținut
Degetele
În palmă,
Urechile care m-au ascultat
Când tăceam.
În ochiul drept
Îmi țin sufletele
Bune:
Privirea de dimineață
De zahăr brun cu cafea,
Zâmbetele repetând
Povești trăite sublim,
În simplitate,
Sufletele care mai cresc
Lângă mine.
Nu există „n-am”
Decât în afara
Familiei.

 

Cred că


Cred că mi-am pierdut un ochi,
Căutând.
Avea dioptrie mică
Și-mi părea că vedea bine
Cu și fără lentilă.
S-o fi împiedicat de vreun vis
Atras de pământ
Și siguranță.
Iar acum îmi caut privirea profundă
Cu ochiul rămas,
În dioptrie mare
Și gene prea dese
Pentru conținuturi. Continue reading