Tag Archives: cruce

Se-apropie-nceputul!

Se-apropie
Sfârșitul.
Din inimi,
Dumnezeu scade.
E prea puțin loc
De bucurie
În locul în care
A crescut
Prea mult om.

Se-apropie
Sfârșitul.
Mâinile se întind,
Nu să îmbrățișeze,
Ci să lovească
Binele
Din fiecare suflet,
Lacrima
Din fiecare ochi.

Se-apropie
Sfârșitul.
Păcatul triumfă
Împodobit
Cu manta roșie,
Un sărut stingher
Și
Treizeci de arginți.
E-atâta Iudă
În fiecare suflet,
Atâta neputință
În fiecare humă.

Se-apropie
Sfârșitul.
Plânge grădina Ghetismani
De durerea
Genunchiului plecat
Pe piatră,
Dumnezeind
Umanul
Cu mâinile întinse
Spre cer.

Se-apropie
Sfârșitul.
Lemnul se înalță
Veșnic
Spre cer
Și-n umeri,
Dureros
Și cald,
Ochii se închid.
Dumnezeu doarme-n trup,
Cuprins
De mâinile Mamei,
Care mângâie
Rănile de cui,
Plângând.

Se-apropie
Începutul.
Dumnezeu ne-nvață,
În sfârșit,
Iubirea
Care nu mai
Moare!

 

Mâine

superthumb
Iubirea noastră e
O replică tradusă
Simplu
Din inimă,
Când plouă:
Fustă pe frigul ăsta?
Îți dau eu
Niște blugi.

Iubim uman,
Cu mâinile țintă
Spre mâini,
Obrajii lipiți
De obraji,
Și simțim
Cum în ochi ne crește
Lumea întreagă
Când ne zâmbim.

Iubirea noastră
E simplă,
Chiar dacă atât
De cuprinzătoare.

Iubirea Lui,
Însă,
E suma iubirilor
Umane.
Oare câtă suferință
E într-un Om
Când poartă crucea
Iubirilor tăiate
Pe umerii bătuți
Și-n mâinile străpunse
De-atâtea inimi
Care n-au mai știut
Deodată
Să simtă
În afara zidului?

Iubirile mari,
Deși simple,
Îndură cele mai firești
Și adânci
Lupte.
Dar numai Unul
A știut să vindece
Toate iubirile adormite
În păreri
De dreptate.
Doar El și-a amintit
Să iubească întreg
Până la capăt.

Învață să iubești
Dumnezeul
Din spatele gândului
Bun.
Fără virgulă,
Fără semn de întrebare,
Fără teamă.

Pentru că nicio sclipire
Din ochii care se privesc
În alți ochi
Nu există
Fără lumina
Cerului care se deschide
Din cuie,
Din jertfă,
Și din cuvinte
Fără egal,,
Care să încheie
O luptă
Niciodată mai dreaptă,
Niciodată mai iubindă:
„Mâine vei fi cu mine
În rai!”

 

De mâine

Universul se învârte în jurul fiecărui suflet. Ochii văd straturile de pământ depuse, cu dioptriile la care au muncit toată viața, mult prea personal. Fiecăruia dintre noi i se refuză câteodată felul doi sau desertul. Fiecare își strânge lacrima pe obraji, ca și cum n-ar mai exista mări sărate pe lume, în atâtea suflete. Fiecare crede că nu există cruce mai grea decât cea pe care o poartă atunci când, în luptă, nu câștigă podiumul, după prima lovitură.timthumb.php
Continue reading

 

Colecționez

we-heart-it-photography-20674417-496-500
Colecționez
Poveri:
Dacă vezi vreuna prăfuită
Peste drum,
Cu ușoare urme de
Neputință
Pe suprafața permeabilă,
E sigur a mea.
Adu-mi-o
La poartă!
Se asortează bine
Cu poverile mele
Abia lustruite
Din spatele ușii. Continue reading