Tălpile-s crestate
De pietre și praf.
Copilăria și-a luat
Ghiozdanul
La plimbare
Și-și târâie adidașii
Prin iarbă.
Nu se sperie
De oamenii muribunzi
Din drum.
Unii sunt de-a dreptul
Galbeni
De așteptare
Și
Carne în care a putrezit
Sufletul.
Alții sunt roșii:
Le colcăie sângele
În vene
Și le crește sufletul
Prin piele,
Închis
Și fierbinte,
De soare arzând
Neputințe.
Preferații ei
Sunt oamenii albi.
Au gândul alb
Și
Poți să-i scrii pe curat,
Fără ciornă.
Dacă îi greșești,
Se șterg cu un burete simplu
De intenție sinceră
Și bunătate,
Până renasc,
Vii
Din alți oameni
Albi. Continue reading
Vindem copilării netrăite
11 Replies