Mai bine pleacă.
Dacă vii,
Să stai mai mult de-o zi la pândă,
S-aduci motive, să se prindă
Aievea visele de mai.
Când vii,
Să stai!
Mai bine treci.
Dacă te-ntinzi,
Să schimbi mai mult de-un ochi senin,
Să cânți iubire, feminin,
Din bucurii să faci oglinzi.
Când treci
Să-ntinzi!
Mai bine nu.
Dacă mai da,
Să nu-ți ștergi promisiunea-n van,
Să stingi din rânjetul dușman
În pași greșiti de m-aș uita.
Când nu,
Mai da.
Învață
Din gândul crunt
Să iei chemarea bună
Și
Să adormi
Cu visu-n geană, plin.
Să nu lași neputința
Să-ți tulbure curajul,
Ci
Să deschizi
Schimbările-așteptate
După uși
Chiar dacă e rugină
În balamale scunde
Și în chin. Continue reading
În fiecare înfrângere
E-o victorie,
În fiecare povară
Un drum,
În fiecare speranță
Aproape iluzorie
Pe margini:
E scrum. Continue reading
Să se întâmple. Așa, ușor, ca un soare aprins din firesc, molipsitor, ca un zâmbet cu gropiță. Să-mi simt inima strânsă și apoi largă, de emoții, și să-mi adun din întâmplare sufletul în bucățele. Să miroasă a nou și a proaspăt, ca o foaie de atlas groasă, strânsă între degete cu lăcomie. 
Continue reading
Teama… îți umbrește visele și îți construiește ziduri în fața dorințelor, îți izolează gândul în tăcere, una care țipă neputincios pe dinăuntru, îți consumă timpul construind drumul spre înapoi mai mult decât spre înainte și îți face din viitor un trecut uzat, spre care revii fără idee, instinctual. Pentru că, până la urmă, trecutul are siguranța faptului consumat…
Rece, cu tremur emotiv resimțit în ceafă, teama te blochează în așteptare… Paradoxal dorinței de a zice sau face ceva, aștepți, dar îți dorești rezultatul luptei, deși efortul tău unic e așteptarea…
Continue reading
