Tag Archives: dor

Vino!

Vino! Odihnește-ți ochii pe umărul meu și spune-mi că n-ai plecat niciodată. Că îți amintești ultima îmbrățișare, ultimul sărut trimis în aer cu un zâmbet.

Vino! Spune-mi că ți-e dor. Lasă-ți gândurile în palmele mele. O să am grijă să le mângâi, până învie în speranță. Nu-mi refuza zâmbetul. E oricum al tău.

tumblr_ltwnxiX3LT1qf70r5o1_500Vino! Adună în linie toate sufletele lumii. Voi fi poate, mai mică decât ele. Poate cu ochii mai strâmbi, cu buzele mai scunde. Nu voi ști mereu să-ți repar tristețea altfel decât prin îmbrățișare. Alege.

Vino! Nu vocea ta îmi lipsește. Ci sufletul tău copilăros, când îmi pune piedică pe scări sau îmi refuză îmbrățișarea, pentru că vrea să se joace. Îmi lipsește gustul cafelei amare și ciocolata dată la schimb pe o bere, de drag. Iubirea crescută din două suflete care n-au învățat încă să fie, cu totul, împreună.

Vino! Nu pierde frumosul, căutând uși care poate nu știu să se deschidă, decât pe jumătate. Eu nu voi ști să plec vreodată. Voi fi aici, chiar și când speranța va strânge podeaua în brațe, neputând să mai respire.

Vino! Iubirea nu e sigură, dragul meu. Dar crește, dacă o dăruiești. Nu-mi spune să caut. Privește-mă în ochi și în pistruiul de pe pleoapa dreaptă. Chiar vezi în mine sfârșitul?

Vino! La mine în suflet e atâta loc de când ai plecat. Poate vei găsi ceea ce cauți. Te gândești și tu la ce poți să pierzi? Mi-e dor. Și sufletul mi-e mic. O să te-nghesui până încapi. Întreg. Te-așteaptă tricoul bleu în colți de rechin și o îmbrățișare crescută până la cer.

„În mine se vorbește și azi despre tine”.

 

Oamenii

Don__t_hurt_me_and_my_Art__by_Lukreszja
Oamenii dor.
Și nu pentru că
Nu cred,
Ci pentru că a crede nu înseamnă
A crede în
Adevăr.

Oamenii dor.
Și nu pentru că
Nu simt,
Ci pentru că a simți nu înseamnă
A simți
Curat.

Oamenii dor.
Și nu pentru că
Nu iubesc,
Ci pentru că ceea ce iubesc nu e
Ceea ce merită
Iubit.

Oamenii dor.
Și nu pentru că
Nu aleargă,
Ci pentru că aleargă
În direcția
Greșită.

Oamenii dor.
Și nu pentru că
Nu vor,
Ci pentru că a vrea nu înseamnă
A fi.

Oamenii dor.
Nu ideile.
Nu sentimentele.
Oamenii!
Cei pe care nu știi
Să-i aduni
Din bine.
Cei pe care
Nu știi să-i iubești
Cum sunt.
Cei pe care
Nu știi să-i trăiești
Decât prin
Lentilă.

 

La pachet!

untitledCutia Pandorei. În fiecare buzunar, câte o surpriză, lipită cu scotch. După fiecare fermoar, întărit cu ață neagră, se înghesuie gusturi paradisiace. Caș tăiat în bucăți egale, cu plinul ușor măcinat de prospețime, urdă fină, ușor fărâmițabilă, perfect pliabile pe roșiile de pe raftul 1 din frigider și pe ceapa verde din grădina de acasă. Desertul nu are vârstă, nici perioadă: pască înecată în brânză dulce și stafide, cireșe galbene, în găleata de plastic de acasă, cu frunze cu tot, strânse grămadă. Un deliciu de existență. Mă apuc de treabă. Nu sunați! Pachetul de acasă nu răspunde.
Și nu, părinții mei nu se dau împrumut. Egoism sangvin delicios, cu accent pe bucurie.

 

Acasă „minulescian”

home-sweet-home_large
În ograda-n care ninge
De cinci ori pe săptămână
Se preling țurțuri pe grindă.
Se topesc și se alintă,
Obraji roșii de-ntâlnire,
Prinși în mână. Continue reading

 

Noapte bună

our-night-296321-475-365_large
Noapte bună, gând ciobit!
Mă iartă de-ntâmplare…
Ți-aș rupe albul din zenit
Să ți-l presar pe infinit:
Să vindece din stare.
Continue reading

 

N-aș spune

N-aș spune că sunt o bucățică din tine. Aș fi un clișeu: o jumătate searbădă, care își refuză întregul, pentru că nu-l vede. Degeaba port ochelari. Se aburesc întotdeauna la căldură. Poate de asta nu simt sincronizat, prezent, ci în expectativă. N-aș spune, mai ales pentru că ți-a crescut și ție dioptria de când taci. O fi molipsitoare boala asta, a distanței…
article-2145760-13220DC5000005DC-407_964x576 Continue reading

 

Mi-a plouat în poveste

187954984418047733G9wGFN1gc
Mi-a plouat în rimă.
S-au diluat începuturile
Și sfârșiturile,
Literele-nalte
Și cerneala-ngroșată.
Din tine a rămas o pată
Cu linii scunde,
Indecise,
Apoetică, fără poveste.
Mi-a plouat în rimă,
Iubitule. Continue reading

 

Nu fac nimic

Nu fac nimic.
Și-mi este cald,
Și-mi este frig,
Și-mi calculez viața la plic,
Și dorm din mine câte-un pic.
Nu fac nimic. Continue reading

 

Însucevire


Drum bun, căciula peste ochi. E frig în Suceava-nstelată și-i brumă-n verde și rugină.
Drum bun și zâmbetu-n obraji. Se cere la vamă…se cere cu dobândă.
Drum bun, doru-n bagaje. Suceava-i umană când cere. Continue reading

 

Inimă de scorțișoară


Mi-e inima de scorțișoară:
Arde.
Și-ar stinge mușchiul într-o cană cu vin:
Fiert
Și ar bate în ritm de colind:
Nuanțat,
Ca filosofia ta, mută,
Când pleci,
Pășind… Continue reading