România a ieșit la joacă
În drum,
Poartă șlapii buni
Și zâmbet de copil
Îndrăgostit de
Vacanță.
România desenează-n oracol
Și îndoaie hârtia
La colțuri
În secrete
Despre cine iubește ea
Mai mult.
România își construiește aripi
Din carton
Și își ia avânt
În leagănul din
Curtea bunicii.
România se-mpiedică
Alergând la deal
Și-și julește genunchii.
Plânge,
Întinzându-și brațele
Spre mama,
Să sufle ea
Și să treacă.
România crește
Și pleacă de-acasă,
Cu lacrimile-n ochi
Și-n suflet,
Pentru că acasă
Nu mai e loc
De ea:
Străzile-s rănite
De prea multe accidente,
Pământul doare
De prea puțini copaci,
Aerul sufocă
De prea multă crimă,
Strigătele pier
De prea puține
Răspunsuri.
Bolnavă,
România
Pleacă să-și revină
În altă țară:
Unde spitalele
Vindecă,
Unde strigătul
Se aude
Unde copiii
Trăiesc,
Unde legea
Nu doarme.
Ne pare rău,
Alexandra,
Că România nu mai e,
De mult,
Țara în care nu moare
Nimeni.
