Tag Archives: Dumnezeu

Mâine

superthumb
Iubirea noastră e
O replică tradusă
Simplu
Din inimă,
Când plouă:
Fustă pe frigul ăsta?
Îți dau eu
Niște blugi.

Iubim uman,
Cu mâinile țintă
Spre mâini,
Obrajii lipiți
De obraji,
Și simțim
Cum în ochi ne crește
Lumea întreagă
Când ne zâmbim.

Iubirea noastră
E simplă,
Chiar dacă atât
De cuprinzătoare.

Iubirea Lui,
Însă,
E suma iubirilor
Umane.
Oare câtă suferință
E într-un Om
Când poartă crucea
Iubirilor tăiate
Pe umerii bătuți
Și-n mâinile străpunse
De-atâtea inimi
Care n-au mai știut
Deodată
Să simtă
În afara zidului?

Iubirile mari,
Deși simple,
Îndură cele mai firești
Și adânci
Lupte.
Dar numai Unul
A știut să vindece
Toate iubirile adormite
În păreri
De dreptate.
Doar El și-a amintit
Să iubească întreg
Până la capăt.

Învață să iubești
Dumnezeul
Din spatele gândului
Bun.
Fără virgulă,
Fără semn de întrebare,
Fără teamă.

Pentru că nicio sclipire
Din ochii care se privesc
În alți ochi
Nu există
Fără lumina
Cerului care se deschide
Din cuie,
Din jertfă,
Și din cuvinte
Fără egal,,
Care să încheie
O luptă
Niciodată mai dreaptă,
Niciodată mai iubindă:
„Mâine vei fi cu mine
În rai!”

 

Cine are ochi de privit

images
Nu toți ochii
Se vor deschide
Când vei avea nevoie
De priviri.
Unii vor privi
Mai sus,
Alții mai jos,
Iar alții
Se vor ascunde
Sub pleoapele închise.

Nu toate urechile
Vor asculta,
Când vei avea nevoie
Să vorbești.
Unele se vor întoarce
Spre alte buze,
Altele vor alege
Ce să audă,
Iar altele se vor închide
În ecouri îngrămădite
De propriile gânduri.

Nu toate mâinile
Se vor întinde,
Când vei avea nevoie
Să îmbrățișezi.
Unele se vor ascunde
În buzunare,
Altele vor alege
Să strângă alte mâini,
Iar altele vor fi reci
Când te vor atinge.

Tu
Privește cerul
Și ia-L pe Dumnezeu
De mână,
Până se deschid:
Și ochi,
Și urechi,
Și mâini,
Și suflete.

 

(Te) iubesc

tumblr_m0d9tvo86X1r2dms8o1_500
Doamne, nu știu să promit
Ca să-mplinești de unde scade.
Dar știu să simt în infinit
În luptă, inima cum bate:
Prăbușit.

Doamne, nu am suflet mare
Să strâng în el tot ce nu am.
Ți-aș da din mine tot ce doare,
S-alegi ce-i bun din ce destram:
În cale.

Doamne, nu am putere-aprinsă
Să știu să lupt, când focul piere,
Dar cred că vii și-n viața stinsă,
Când te tot cheamă ruga-n vrere
Prinsă.

Doamne, nu simt, când e piatră,
Și mângâierea de pe frunte.
Ți-aș da-ndoaiala-n umbră toată
Să nu mai port povara-munte:
Adunată.

Doamne, nu știu să pășesc,
Nici să n-aștept, în merit slab,
Dar știu în suflet să trăiesc,
Să urlu-n crez, negru pe alb:
Iubesc.

http://www.youtube.com/watch?v=-ZJDNSp1QJA

 

În ochi

tumblr_lndlfaSHfN1qjygzfo1_500
Ai privit
Vreodată
O zi
În ochi?
Câtă frumusețe
În răsărit
Și-n căderea frunzelor,
În ploile
Fără țintă,
În lumina
La geam.

Ai privit
Vreodată
O seară
În ochi?
Câtă bucurie
În pașii apusului,
În norii
Care adorm,
În răcoarea
Paltoanelor
Aproape
Închise,
În fularul
Peste nas.

Ai privit
Vreodată
Un suflet
În ochi?
Câtă lumină
În tăcerea cuvintelor
Nespuse,
În îmbrățișările
Aproape împlinite,
În frumusețea
Unică
A gesturilor
Fără seamăn
În alte suflete,
În iubirea
Fără nevoie.

L-ai privit
Vreodată
Pe Dumnezeu
În ochi?
Câtă perfecțiune
În ceea ce nu
Cunoaștem,
În ceea ce
Învățăm,
În ceea
Ce suntem.

 

Iubește

Privește în tine. Nu e timp de stat pe gânduri. Se scurg orele cu durerea secundelor în care ne oprim pentru a nu știu câta oară în același loc. E frumos aici. E cald și frig, e zăpadă și soare. Nu e spațiu de îngrămădit gânduri negre unde ar fi nevoie numai de lumină.

tumblr_l50h9l6rnf1qar8dzo1_500_large
Ascultă. În tăcerea minutelor, Dumnezeu bate. Ușile scârțâie, n-au fost deschise de mult. Odată deschise, însă, primesc înăuntru căldură, în simplitate și sinceritate pură. E ca atunci când simți că zâmbetul tău nu se pierde, ci crește în zâmbetul celuilalt. Fără jenă, fără retușuri, fără umbre. Perfect și cald.

Nu mai plânge. Nu pentru mâini de pământ. Suntem firavi. Ca o ață care stă prea mult în ploaie. Și se rupe când o atingi. Ceea ce simți că te zdrobește în sare pe obraji se poate vindeca în lumină și căldură. Să nu se dezlipească în lacrimi legăturile care nu știu să se mai strângă.

Iubește. Fără a mototoli viața într-o învălmășeală de gânduri. Iubirea e acum. Mare și atotcuprinzătoare. Gesturile lăsate pe mâine se uită în tumultul lucrurilor pe care nu le-am simțit la timp. De teamă. Zidește în tine. În ceilalți. Cu bucuria zâmbetului încărcat în ceilalți și dăruit fără cerințe.

E frumos aici. Chiar dacă loviturile sunt puternice, sub povara crucii. Iubirea e simplă iar sufletul crește dincolo de pământ, atunci când îl lași să simtă, rupându-i lanțurile de lut întărit, în atât de multă îndoială.

 

Dumnezeu să te odihnească!

Dragul meu, știi? Te văd zâmbind și senin. Te văd vorbind, cu o inteligență sclipitoare și încăpățânată. Ești lipit de cărți și de studiu, dar nu uiți să-ți ții copilul în brațe, cu bucurie de copil, și să-ți îmbrățișezi soția, iubind. Ai privirea caldă și suflet mare. 1979095_10201582330904577_375986835_o

Nu te-ai pierdut. Ai mai crescut în noi un pic. Ne va fi dor. Tăios și crunt. Dar vom păstra amintirile exact așa cum au fost momentele. Cu zâmbet, cu frumusețe, cu dor. N-ai plecat, ai urcat puțin, de undeva de unde poți privi, la fel de senin, sufletele dragi.

Tu ești și mai frumos acum. Și ești ușor. Ai lăsat în urmă toată greutatea pământului. Nouă, celor care te iubim, ne e mai greu puțin. Pentru că nu știm să umplem golului unui suflet atât de mare în noi. Și pentru că nu ne-am desprins de pământ.

Să te odihnești, dragul nostru. Ai plecat devreme, în brațele Lui. Nu sunt cuvinte pentru tot ce simțim! Dar, să nu uiți că, pentru noi, tu nu vei muri niciodată!

 

O lume

1966955_10152255457849399_181326948_n
Nu ți se cere să muți munții,
Nici să duci singur povara lumii-n spate,
În neînțelesul drumurilor moarte,
Nu ți se spune să-ți aduci sudoarea frunții.

Te vrea cu inimă să-ți trăiești darul
Să-ți aperi vrerea până ești pământ,
Să îți porți pașii, mici, cum sunt,
Spre bine, chiar dacă simți amarul.

Nu ți se-aduc lupte în spade,
Ci drumuri multe, din care să alegi,
Și poate n-o să simți că înțelegi
De ce e calea strâmtă bună-n roade.

Vei spune că e greu, în spate,
Să cari și cruci, și lacrimi, și poveri,
Însă mai mare crești astăzi, din ieri,
Atunci când inima-ncercând, nu scade.

Să fii senin înveți din greutate,
Nu privind lumea cu ochii-nchiși de teamă,
Căci, dăruind ce ai și ce nu ai de seamă,
Vei ști să simți lumina până-n moarte.

Și să iubești înveți când crezi în bine,
Și vrei să fii mai mult decât te simți,
Când poți să faci un pas, nu mulți, prin suferinți,
Să crești iubirea înspre – dinspre tine.

Un pas se cere, o rugă, o-ncercare
Credință-n ascedent de suflet mic sau mare.
Ca să fii bine, chiar dacă poate doare,
Un pas în doi e-o lume ce nu moare.

 

(N)-ar fi

2012_07_le-love-blog-girl-alone-seaside-ocean-sunset-knit-sweater-http-weheartit-comentry10875205-463211-475-313
Dacă n-ar fi
Întunericul,
Nu ne-am îndrăgosti
De lumină.

Dacă n-ar fi
Absența,
Nu ne-am încălzi
În prezență.

Dacă n-ar fi
Departe,
N-am cunoaște
Dorul.

Dacă n-ar fi
Greu,
N-am ști ce e
Ușor.

Dacă n-ar fi
Iadul,
Am uita
De Dumnezeu.

Dacă n-ai fi
Tu,
N-ar mai fi.

Doar întuneric,
Doar greu,
Doar umbră.

Pentru că
Lumina,
E un sentiment,
Mai mult decât
O prezență
La fereastră.

 

Lucrurile mici

Fă-ți timp
Pentru lucrurile
Mici:
Spune da,
Când se așteaptă la nu.
Îmbrățișează,
Când nu mai visează
Nici măcar un zâmbet.
Cuprinde,
Chiar dacă nu mai e
Loc
Pentru tine.
Lasă un cuvânt
Scris de mână
Pe un bilețel,
Lângă ușă.
De drag.
Șterge lacrima
Care nu se vede
Sub geană.
Întoarce-te
După o privire
Și zâmbește.
Vei face o zi
Mai bună.
Dă mâna
Unui copil
Să se joace
Cu inelul strâmb.
Vorbește,
Când se așteaptă
Să taci trist.
Spune că ești
Aici,
Când nu te simte.
Dedică-i o stea
Sau un soare,
Pentru că nimeni
Nu i le poate lua
Vreodată.
Dă-i mâna
Și strânge-o.
Cu forța unui copil
Veșnic îndrăgostit
De frumos.
Dă-i o floare,
Lui.
Ochii luminoși
Merită flori.
Fă-ți timp
Pentru lucrurile
Mici.
Pentru că nu sunt
Niciodată
Mai mari
Ca atunci
Când le împarți.

 

Pe propria răspundere

images
Nu te iubesc
Cu ochii.
Privirile mi-s tulburi;
Se topesc
Pe marginea genelor tale,
Îndoite
Albastru
Și uită de lume.
Privirile
Sunt oarbe,
Când zâmbești.

Nu te iubesc
Cu mâinile.
Îmbrățișările mi-s tulburi;
Se lipesc de brațele tale,
Unite
Cald
Și uită de pământ.
Mâinile
Sunt moi
Când mă strângi.

Nu te iubesc
Cu buzele.
Cuvintele mi-s tulburi;
Se agață de vorbele tale,
Împletind
Infinituri
Și uită de goluri
Când mă mângâi.

Te iubesc
Cu sufletul:
Definitiv,
În nuanțe,
În gând de dimineață
Și de seară,
Încrezător,
Profund,
În Dumnezeu,
Cu miros de copilărie
Și gust de început
Fără sfârșituri.
O iubire care șterge
Și vină,
Și timp,
Și așteptare,
Și teamă.

Pentru că fiecare clipă
În care descoperi
Că iubești
E o minune.