Poate că primăvara
A fost construită
Dintr-un surâs
De femeie
Cu pleoape abia trezite,
Calde,
Și
Un suflet
De copil moale
La sân.
Așa s-ar înțelege
De ce lumea
Renaște
Într-o zi de martie
Timpurie:
Iubirea crește,
Crește
Și
Inundă
Inimi
Și visuri,
Și zâmbete,
Explodează
În flori,
În soare
Și miros de zambilă
Dureros
De albă,
Vindecă
Lacrimi
Și pași
Încă nefăcuți
Spre iubire.
La mulți ani, femei luminoase și mame dragi! Să vă fie viața iubire și cer!
Nu le reproșați. Când întreabă, cuvintele simple pe care vi le spun înseamnă întotdeauna mai mult: „Ce mai faci?”. În spatele lor, un urcuș de înșelesuri. Nu vor analize pe text, nici declarații continue. Vor să știe că nu se anunță sfârșitul în semnal de bună dimineața. Cele care nu întreabă, au simțit deja că nu e loc în suflet de mai mult.
Nu le judecați. Au în configurația sufletului crucea mamelor de mâine. Se dăruiesc total de la început, cu zâmbetul sincer și mâinile îmbrățișând iubiri absolute. Chiar dacă siguranța lor sperie, nu e teamă în ceea ce simt. Chiar dacă tăcerea voastră sugrumă, după prea multe cuvinte.
Nu le îndepărtați. Dacă vă îmbrățișează când le vedeți, fără rezerve, dacă-și odihnesc tâmplele pe umerii voștri, nu e pentru că se vor salvate, e pentru că vor să împartă bucuria de a fi prezente. Sunt acolo, când vorbiți, când tăceți, când uitați să le dați mesaj de noapte bună. Acolo mereu, nu vă vor ținti libertatea. Vă vor înțelege trecutul și nu vă vor construi prezentul decât în drum comun.
Nu le schimbați. Dacă au încredere în voi, e pentru că v-au învățat sufletul, chiar și în tăcere. Dacă vă spun că vă iubesc, nu e pentru că vor răspunsuri, ci pentru că nu pot simți, fără să împartă din rai. Iar, mai târziu, când ochii vă vor îmbătrâni în rid și-n lentilă, vă vor simți la fel de frumoși, ținându-vă de mână.
Iubiți-le. Vă vor construi lumea în lumină, când e întuneric. Vor găsi speranță în noroi, iubire în umbră, bucurie în tristețe. Vor fi acolo, uitând ce înseamnă sfârșituri. Nu le refuzați copilăria, sinceritatea și credința în frumos. Femeilor sincere, care vă spun da și nu și nu știu să se supere, deși se ceartă. Nu le umbriți bucuria. E molipsitoare, când n-o îndepărtați. E în ea un pic de Dumnezeu, zâmbind în apus și răsărit timid.
Acestor femei, care n-au uitat să crească, deși au rămas copii în iubire, viitoarelor mame, ochilor calzi de dimineață, să le fiți scut și întreg. Pentru că, în ciuda tuturor așteptărilor, scopurilor, noroiului din lume, vor ști să vă ia în brațe până la sfârșit.
https://www.youtube.com/watch?v=wpslM6smy2c
