Tag Archives: ganduri

Teama de noapte

4 Replies

fear-and-the-imagination
Noaptea
Se închid oamenii.
Programul e întotdeauna
Scurt.
Mor privirile,
Înainte să facă
Rădăcini,
Îmbrățișările,
Înainte să rodească,
Iar
Iubirile
Intră într-un fel de stare
De convalescență,
Ca după o boală
Secvențială,
De alungat
Dimineața.

Noaptea
Se închide lumina.
Ziua e întotdeauna
Scurtă.
Mor gândurile
Aproape trăite,
Zâmbetele,
Aproape împărtășite
Și toate ideile
Neterminate
La ceas târziu,
Din obișnuință.
Oamenii
Mor noaptea
Și
Se trezesc dimineața
Îmbolnăvind,
Altă zi
De viitoara noapte.

Share
0
 

Insuficient

2 Replies

images
Plouă încet,
Parțial,
Cu accent pe plete
Și ochii scurși,
De prea multă zi.
Plouă tomnatic,
Infidel,
Cu vise întoarse
Din drumul spre cer,
Punctual. Continue reading →

Share
0
 

Eu fac bilanț

5 Replies

Lclouds
Eu fac bilanț. De-aia nu scriu. Îmi număr oamenii, sârguincios, pe degete. Nu-mi ajung! Mulți. Și știu că anul ăsta nu mi-e frig.

Eu fac bilanț. De aia uit să fiu. Îmi număr gândurile. Haos. Și știu că anul ăsta nu mi-e simplu.

Eu fac bilanț. De aia nu mă joc. Îmi număr sentimentele. Încins. Împiedicat. Străin. Și știu că anul ăsta nu mi-e umbră.

Eu fac bilanț. De aia nu mai pot. Îmi număr viața din minute. Decalat. Și știu că anul ăsta nu mi-e ceas.

Eu fac bilanț. De aia râd. Îmi număr sufletele. Plin. Și știu că anul ăsta nu mi-e trup.

Share
0
 

Își caută pașii

16 Replies

Compun. Ia uite: îmi sar gânduri din păr. Se încolăcesc în teorii nefondate, își scutură literele de intensitate și mucegai și evadează nepoftit, lăsând în urmă gol… Căci așa s-au obișnuit gândurile mele…

Scriu. Din rânduri îmi crește sufletul. Nu, nu de bucurie. Și-a înecat serotonina de dimineață, într-un acces de teamă. Se umple de litere amestecate haotic, de emoții crescute din îmbinarea lor aleatorie, sprijinite în sensuri pe care nu le caut. Își crește propria poveste… Căci așa e sufletul meu…

Și iar compun. Ha! Uite: îmi plâng celulele. Își bocesc neputința, laș. Le separ sistematic, până-mi uit răbdarea în goluri și renunț. Și se amestecă din nou, preferential, în grupuri de regrete… Căci așa sunt celulele mele.

Simt. Îmi scurg începuturi din umbre. Ce? Nu știai că se poate? Totul e posibil, așa mă învăța mama când îmi rezolva problemele la mate. Dar mi se împiedică începuturile de sfârșituri. Se luptă strident, tardiv. Își cer prioritatea nemilos, sfâșiind. Își caută pașii. Se pierd în necunoscut și râd… Căci așa sunt începuturile mele.

Share
0
 

Simptom

4 Replies


Mi-au căzut emoțiile-n praf
Când te-am văzut trecând
În zâmbet.
S-au molipsit de consistența noroiului
Pe care ai uitat să-l ștergi
Pășind. Continue reading →

Share
0
 

Himeră

7 Replies

Ți-am luat chipul în custodie. Ca să mă poți privi fără rezerve, ți-am aranjat indecis părul ca să nu-ți intre în ochi și ca nu cumva să nu mă vezi când trec pe lângă tine. Ți-am ucis tristețea ridului în zâmbet și l-am blocat, pentru ca privindu-te în oglindă să crezi în bucurie așa cum înainte credeai în nefericire. Obișnuindu-te cu mângâierea mea aleatorie pe frunte, să ajungi să cumperi zâmbete în cantități industriale și să le împarți, fără ocazie, molipsitor.

Chipul tău, deodată luminos, nu mi-a fost de ajuns. Ți-am cumpărat gândurile… O licitație care m-a sărăcit de lume și m-a îmbogățit de tine. Pentru că nu știam să sap în neștire, ți-am aranjat gândurile în foldere speciale, fiecare categorie în căsuța ei. Inocenței i-am dat non-culoare, alb, și i-am pus în fața căsuței o floare cu petale egale, la fel de albe. Continue reading →

Share
0
 

Plouă…

8 Replies

Plouă… în minte cu gânduri, iar afară mirosind a praf ud cu iz de țigară de la vecinul cu mână largă.
Plouă… cu umbrele pe stradă, încălzite de mâini obosite, proptite pe mânere reci…a ploaie. Continue reading →

Share
0