E greu să simți
Când plouă:
Căușul palmei
Se umple de apă
Când vreau să-ți șterg
Obrajii;
Se scutură norii
Pe brațe
Și-i greu cerul
Îmbibat de ploaie
Pe degete.
Aștept. Continue reading
Tag Archives: greu
Pot?
Nu vreau să ascult!
Pot?
Mi s-au înecat mâinile
În lut.
Și eu vorbeam cu mâinile
Odată… Continue reading
Cuvinte fără cuvinte
M-am certat rău cu ele. Știi când vin cuvintele toate odată, și spun multe și complicat, până îți umplu celulele de înțelegere și de abscons, de putere și de slăbiciune, de rezerve și curaj? Câteodata se luptă pentru întâietate, se înghesuie unele în celelalte și se afirmă subtil sau strident, ca primăvara pe gardurile verzi și pe lumina din streașină…
Alte dăți, însă, își dezmorțesc plinul la umbră, ascuns, își golesc literele de conținut și se așează plate și comod pe spate, în întunericul pe care îl preferă fără motiv, ca ochii care se satură de soare și se desfată sub ochelari. Continue reading
Moment
Am un moment… Nu vreau să-l spun, așa că o să-l „tac”. Poate va pleca și singur și va înțelege că nu mai e loc în mine, nici de trecut, nici de locuit.
E al meu. Îl cunosc după miros și după voce. Dar… nu vreau să-l adopt. Continue reading