Alungă-mă doar când
Scad.
Dacă încă
Îmi tulburi ochii
Când mă privești,
Încă mai urc.
Așteaptă-mă!
Când ajung sus,
În mâinile tale,
Vei ști să-mi arăți drumul
Înapoi
Dacă nu mai sunt
Pentru tine. Continue reading
De fiecare dată
Când mă lupt cu înapoiul
Și mă murdăresc de
Întuneric,
Am nevoie de o porție dublă de
Înainte
Pentru balansare.
Întunericul
Cântărește greu
Pe metru pătrat de suflet.
Ca o piele atârnând pe un trup
Altădată cuprinzător,
Sufletul se lasă
Și își pierde
Din elasticitate.
De fiecare dată
Când mă lupt cu urmele
Și încerc să le șterg
Din consistență,
Am nevoie de mai multă
Lumină
Pentru urmele cu rădăcină.
Cu fiecare pas
Spre lumină
Înapoiul se diluează
În întuneric.
Mi-a ieșit o minune în cale. Avea acoperiș de draniță și gust de vișine coapte în vârf de crenguțe firave, acre și dulci. În jur răspândea parfum de trandafiri roșii, albi și galbeni, iar din îmbrățișare i-am auzit vocea mamei, în zâmbet: „Ai ajuns?”.
Continue reading
