Tu
Te joci pe marginea mea de lume.
Câteodată,
Întinzi povestea
Din care ne-am desprins iubirea
Mai mult pe partea mea
De pământ.
Câtă bucurie
În îmbrățișarea noastră
De luturi
Cu forme
Și mișcări mirate
De copii
Zâmbind.
Eu
Îmi întind mâinile reci
Pe obrajii tăi
Surprinși.
Câteodată,
Îndrăznesc,
Îmi deschid buzele în bezea
Și te cuprind.
Câtă lumină
În încâlcirea noastră
De suflete
Agățate de stele,
Arzând.
Noi
Ne chemăm îngerii
Pe pernă.
Câteodată,
Le simțim respirația
Direct în suflet.
Câtă minune
În întinderea de aripi
Care ne cuprinde
Somnul.
Câtă frumusețe
În zborul care ne sculptează
Nemurirea,
Iubind.
