Să se întâmple. Așa, ușor, ca un soare aprins din firesc, molipsitor, ca un zâmbet cu gropiță. Să-mi simt inima strânsă și apoi largă, de emoții, și să-mi adun din întâmplare sufletul în bucățele. Să miroasă a nou și a proaspăt, ca o foaie de atlas groasă, strânsă între degete cu lăcomie. Continue reading
Ce(va)?
15 Replies