Tag Archives: intrebare

Cunoștință

Impresie:
Îți strângi cuvintele,
Le alegi de litere
Și le scrii prețios,
Pe-o voce modulantă,
Adaptând.
În mine se vorbește
Cu literele tale
Despre tine.
Continue reading →

Vede

6 Replies

Dumnezeu vede
Cum gândurile mor
Și-și varsă cuvinte-n emoții,
Până te umpli,
Din nou,
De sensuri.

Dumnezeu vede
Cum scazi în putere
Și-și pune un umăr în încercare
Până crești,
Deodată,
Mai mare.

Dumnezeu vede
Cum uiți să privești
Și-ți pune ochelari pe nas,
Până vezi
Altfel,
Înainte.

Dumnezeu vede
Cum visele se-ascund
Și le proptește-n soare,
Până le prinzi,
Jenat,
De mână.

Dumnezeu vede
Cum uiți să iubești,
Și-ți presară coincidențe în pași
Până strângi ,
Frumusețea,
În brațe.

Dumnezeu vede
Cum taci în răspunsuri,
Și-ți construiește întrebări,
Până naști,
Din tine,
Fapte.

Tu știi

10 Replies

Tu știi.
Eu nu.
Iar între noi
Ochii se închid
De prea multă întrebare.
Și-i gol în cârma
Cu răspunsuri. Continue reading →

Eu plec

8 Replies

Eu plec. Mă așteaptă o umbrelă posibil albastră și-un nor.

Eu plec. Las în urmă o întrebare fără răspuns, că așa e frumos. Continue reading →

Să împărțim!

6 Replies

Să împărțim!
Eu să-ți dau cuvintele.
Să-ți cauți în ele răspunsul.
Tu să-mi dai tăcerea
Să-mi caut în ea întrebarea.
Iar din îmbinarea firească
Să construim
O poveste.

Să împărțim!
Tu să-mi dai visul
Să-mi caut în el ipoteza.
Eu să-ți dau realitatea
Să-ți cauți în ea tot cuprinsul.
Iar din îmbinarea voită
Să desenăm
O poveste.

Să împărțim!
Eu să-ți dau bucuria
Să-ți cauți în ea nemurirea.
Tu să-mi dai nevăzutul
Să-mi caut în el stăruința.
Iar din îmbinarea cerută
Să colorăm
O poveste.

Să împărțim!
Tu să-mi dai un suflet
Să-mi caut în el jumătatea.
Eu să-ți dau iubirea
Să-ți cauți în ea ființarea
Iar din îmbinarea lor senină
Să trăim
O poveste.

Cuvinte

15 Replies

Adun. Cuvinte multe. Le amestec, le înghesui placid, pentru ca apoi să le descos de litere și să le sfâșii. Le sortez și le despart: „tu aici”, „tu acolo”. Când văd că nu mai e loc, le înghesui la loc și le acopăr cu emoții, ca să se uniformizeze. Lovindu-se cu coatele, îmi râd în nas, perfide, și mă împung cu sensuri ironice, chiar dacă în mine nu mai e loc de confuzie…

Azi mi-au hrănit permeabilul minții cu înțeles neghiob. Și-au strâmbat literele în optimism neștiutor și mi-au trântit în fața ochilor propoziții de suprafață. În parcursul cuvintelor, mi-am pierdut din demintate. Le-am dat generos, pe alocuri subtil, cu nuanțe de întrebare, hrănind o idee aridă, personală, aproape stupidă în elan. Continue reading →

Întrebarea

5 Replies

Vorbind
Mi-am rănit o întrebare
În colțurile literelor evitate;
Și sângerează acum,
Privind la tine
Cu semnul strâmb
În brațe. Continue reading →

Condițional