Tag Archives: joaca

Adevărat!


Te iubesc adevărat.
De fiecare dată când zâmbești
Cad
În inima ta.
Îți înot prin viscere
De sus în jos,
De jos în sus,
Până la apus,
Când soarele ne-ngroapă
Într-o plapumă lată,
Cu miros de fericire,
Și multă
Iubire.

Te iubesc adevărat
Ca-n stereotipul unor versuri răsvorbite
De artișți cunoscuți,
În lat și-n lung,
Prea mulți,
De nu mai ajung
Cu adevărat
La urechile nimănui.
O placă uzată
De cuvinte spuse,
Prea des,
Dimineața, la amiază, chiar și
În somn,
Până au făcut condens
În prea multe inimi
Sătule să simtă
Uniform.

Te iubesc adevărat,
Din prezent simplu
În mai mult ca perfect,
Îți împart din aripi,
Evident,
Și-ți cresc stele
În ochi,
Ca-n Sailormoon, hmmm…,
Îți spun!
Din ce în ce mai mult,
Tăcut sau nebun,
Până la cer
Și înapoi,
Înmulțind iubirea
Mereu la doi,
Din mine și tine
Și alte mii de cuvinte
Desenate pe garduri
Pe suflet și-n minte,
În noi!

 

Schimb pe inimă roșie

Ceață. În fața casei, pe marginea treptelor de piatră cărămizie, un copil își numără satisfăcut bureții de rouă, strânși la prima oră în punga portocalie. Îi plac fierți în smântână și colorați cu mărar proaspăt.

Frig. În fața blocului, pe marginea băncii de lemn, scobită la mijloc, o fată cu pleoapele adâncite își numără banii strânși de la bancomatul din stânga. Sunt toți.

Bucurie. Pe drumul prăfuit dinspre dudul bunicilor, un suflet își râde norocul, sărind într-un picior. În spatele lui, alte cinci suflete îl imită. Mulțumirea lucrurilor simple explodează în obraji și în buze. Nu mai există griji, nici reguli, în afara copilăriei.

Zâmbet. Pe Calea Victoriei, lângă florărie, o palidă cu buze supte și genele lungi își întâmpină iubitul cu o întindere de mână. Bucuria se întregește fin, într-o unduire subtilă a buzelor în tremur. Nu mai există trecut, nici viitor. Sufletele bat în puls sincronizat, sângele se-aprinde. Continue reading

 

Împreună

Împreuna e când ai cu cine să împarți: zâmbetul, drumul și chifteluța asortată cu pepene murat din farfurie; când bancul are farmec, deși e zis a treia oară, iar Chuck Norris sughite confuz, în veselia noastră.

Împreună e când berea de casă se împarte inegal din mână-n mână, fără pahare, pe fundal de cântece de munte sparte în zgomot de șină și geamuri, când ciocolata la pungă își caută mâinile în pachețelul de la mama și pleoapele cad, digerând vise la comun, în fața unui film pe repeat. 2873597 Continue reading

 

Clătită-n chitară

Obraji încleștați în râsete. Atât de colorate, încât dor! Sursă de haz în orice cuvânt, orice reacție discretă sau neașteptată. Se râde molipsitor, cu mușchii încordați, în transă de corp infidel în reacții, mișcându-se sacadat, nefiresc, amuzat până la limită.

Clătitele cu ciocolată și banane, magiun sau dulceață de piersici dau avânt serii, în armonie de chitară și voci calde, cunoscute, schițând un „Gândacul de pe deget” muzical, printre buze, cu chef de reîntâlnire. Îmi fur îmbrățișările strident, pentru că mi se cuvin.Banana & Nutella pancakes - 3
Continue reading

 

Sunt un om norocos

Sunt un om norocos. Sau am un înger. Dacă îmi uit portofelul în sala de clasă, primesc un mail și mi se aduce la ușă, deși are în el 3 burse jumate și un buletin hidos. Continue reading

 

Fugi!


Fugi!
O să-ți cotrobăi prin gânduri,
Cameleonic,
O să-ți ajut detaliile să zboare
O să-ți strâng ideile cărunte,
În pachete noi,
Și o să le car în afara ta
Cu spatele încovoiat
De încercare și praf… Continue reading

 

La mulți ani, mamă!

Te întrebam… Încurcam și stâlceam cuvinte, ținându-te de mână, iar tu îmi răspundeai, a nu știu câta oară, repetând aceeași frază, deși te chinuiam. Nu înțelegeam și te întrebam din nou. Știam că o să-mi răspunzi, poate pentru că nu suportai fața mea plângăcioasă cu ochii, pe atunci mari, în lacrimi, sau poate pentru că trebuia să învăț odată!…

Îmi cumpărai haine noi înainte de Paști și de premiere. Rochița albastră cu volănașe și săndăluțele albe, asortate atât de bine premiului întâi, îmi erau avere până la prima purtare, după care mă plictiseam, copil… Îmi făceai coronițe din păr sau două codițe lungi și mă plângeam întotdeauna că mă trăgeai de păr… Nu știam pe atunci că „frumusețea poate să doară” și îmi etalam, nervos, durerea de cap și amorțeala din picioare, deși tot eu în prealabil alegeam să mă trântesc pe podea când mă găteai… Continue reading

 

O zi pe cuptor

Cald… M își ascute ghearele, abia desprinse din bumbacul pantalonilor mei, zgâriind teatral lemnele adunate pentru foc, iar Havasi își încearcă talentul pe repeat, deși sunetul boxelor e prost și vibrează inestestic. Mesele sunt ocupate: mama și tata calculează și revin, argumentează și reiau, fără sfârșit. De ceva timp nu-i mai aud.

Monopol pe cuptor. Unul fără luptă, alintat, pentru că sunt eu. Mi-e drag. Tata își etalează pixul cu antenă și laser și îl chinuie pe M, care sare după luminițe neputincios, într-un chef de vânătoare forțat, alimentat de râsetele noastre. Continue reading

 

Primă amintire

Că tot îmi plăcea să alerg când eram mică…în întrecere cu mașinile, cu oamenii, cu ideile, cu râsetele. Lepșele nu îmi sunt azi străine.

Amintiri: se perindă prin minte cu iz de frunză de portocal, ținut în ghiveciul de la căpătâi în timpul somnului, în camera cu miros de acasă, cu râs neașteptat când nu te vede nimeni pe stradă și când imaginea vecinului îmbrăcat în fată și împodobit discret cu o perucă ondulată îți testează limitele controlului, cu gustul caiselor – piersici din spatele casei, mic dejun, prânz și cină ale musafirilor cunoscători, simțit până-n vârful papilelor gustative sensibile la amintire, cu căldura unei îmbrățișări care îți amorțește vârful degetelor reci de plăcerea revederii, cu adierea mirosind a salcâm, în minte deja așezat în tigaie cu făină și zahăr, cu sunetul pașilor apăsați ai tatălui pe hol, recunoscuți ritmic deja instinctual… Continue reading

 

N-o să uit niciodată…

Asociem foarte des două expresii cu nuanță de negație care să ne convingă pe noi înșine că poate fi adevărat ce spunem: „n-o să uit” cu „niciodată”. Nu realizăm că negațiile se pot anula reciproc atunci când acționează împreună. Și totuși, subiectivă și sentimentală, refuz acum să uit, doar pentru că pentru mine contează. Continue reading