Cea mai frumoasă
Parte
Nu e niciodată
Pe jumătatea ta
De prăjitură,
Pe bucățica ta
De pâine,
Pe buzele tale,
Pe ochii tăi,
Pe mâinile tale.
Cea mai frumoasă
Parte
Din tine
Nu ești niciodată
Tu,
Ci ceea ce se împarte
Cu tine:
Cealaltă jumătate,
Cealaltă privire,
Cealaltă mână,
Încâlcind iubiri
Între degete,
Dimineața.
Mă lipesc.
Fără să vreau,
Ca un lipici de calitate,
Al cărui rost
E să ţină lucrurile
Împreună.
Îmi micşorez sufletul
Ca să încapă în
Al tău.
Şi creştem mari,
Apoi,
Fără urme
Care să arate vreodată
Ca am fost doi.
Străini. Continue reading
Problema cu jumătățile
E
Că nu sunt niciodată
Egale,
La fel cum un ochi
Căprui
E mai mare
Decât celălalt ochi,
O mână e mai lungă
Decât cealaltă mână,
O ureche mai acută
Decât cealaltă ureche.
Oamenii sunt
Jumătăți diferite,
Calculate egal,
Fără marjă de eroare.
Nu putem calcula
Sufletele
Fără să-și iasă
Din fire
Dreptatea de a fi
Egali
Pe hârtie.
Iar,
Dacă ajungem un întreg,
Când îl înjumătățim,
Punem linia
La mijloc,
Uitând că
Am fost odată
Două bucăți
Inegale.
De aceea,
întregul,
Odată atins,
Nu trebuie niciodată
Despărțit:
Pentru ca
Ceea ce făcea parte
Odată
Dintr-un suflet
Să nu fie rupt
Și adăugat,
Nefiresc,
Unui alt
Univers.
Oamenii sunt,
Evident,
Niște jumătăți
Aruncate de-a valma
Dintr-un nor.
În timp,
Jumătățile
Își întregesc
Sufletul scindat,
Își cizelează rănile
Despărțiturii
Și
Își trăiesc,
Firesc,
Propria incosistență.
Nu contenesc,
Însă,
Niciodată
Să-și caute
Absolutul
În jumătatea prescrisă.
Oamenii au
Tălpile roase –
Își caută la nesfârșit
Jumătatea absentă.
Unele jumătăți
Mor
Pe drum,
Astfel că,
Numărul de jumătăți
Rămase
Ne e niciodată
Par.
Oamenii sunt
Evident,
Niște jumătăți
Aruncate de-a valma
Dintr-un nor.
Iubirea
Nu e
Niciodată
De sezon.
E o viață
Împărțită-n două
Bucăți
Deloc egale,
Dar care,
Împreună,
Formează
O veșnicie. Continue reading
Nu-mi fi părere!
Părerile mor
În tăișul crunt
Al realității…
Ci, dacă-mi ești,
Să-mi fii drum cu piatră,
Cu gropi și cu mers lin.
Să-mi crești și să îmi scazi
Până te văd
În adevăr –
Deplin. Continue reading
Am început o zi, una albă și goală
Din caietul cu zile speciale;
I-am colorat colțurile
Iar în mijloc
I-am așezat
O bucurie,
Strident.
Continue reading
