Tag Archives: libertate

Libertate

Leave a reply

images
Atâtea buze vorbesc
Despre a iubi
Pentru ceea ce e un om
Când îl întâlnești,
Liber,
Autentic,
Întreg.
Cine mai vorbește,
Însă,
Despre iubirea pentru jertfă,
Pentru zâmbete care ascund
Griji și poveri,
Pe care le porți
Singur,
Pentru ca-n ochii celuilalt
Să rămână lumina
Întreagă?

Atâtea minți vorbesc
Despre a iubi fără a îndruma
Pașii celuilalt
Spre calea ta,
Pentru a nu nega
Personalități
Și dorințe.
Cine mai vorbește,
Însă,
Despre iubirea care crește
În schimbare,
În devenirea
Împreună,
Chiar dacă-i nod în gât
Și teamă-n pas?

Atâtea inimi vorbesc
Despre libertate
Ca alegere personală,
În afara celorlalte
Suflete.
Dar ce e libertatea
Adevărată
Dacă nu decizia
De a dărui
Și a schimba
Din tine
Pentru celălalt?

Share
0
 

Non-libertate

2 Replies

Mi-am cusut libertatea
Cu ață albă.
Aș fi vrut să-i croiesc din margini
Nesfârșituri,
Dar nu mai știu de mult să împletesc…
De când eram mică
Și-mi jucam pe degete sufletul,
Doar fiind.

Share
0
 

Un’, doi și…

6 Replies

Mi-am îngropat auzul în muzică, profund… Dimineața mi-a cântat primăveri, lent, cu accent pe fluturi. I-am răspuns cu un zâmbet, ăla păstrat pentru weekend, ca pătrățica finală de ciocolată, ascunsă în dulap pentru zile negre…

Mă simt răsfățată azi, îngropată în puloverul cu mâneci pefect de lungi al colegei de peste „gard” (pentru că e răcoare, deși „Viorel” își încearcă puterile în raze și căldură prin fereastra închisă) și cu muzica în suflet, una lipicioasă, atât de potrivită somnolenței de dimineață și sentimentului că, da, te afli în locul potrivit (unde, matematic, aprecierea locului este direct proporțională cu frumusețea oamenilor care îl compun). Sunetele se lipesc în mișcarea buzelor până acum adormite, în șoaptă, iar scaunul se mișcă dansant, balansat, albastru! Continue reading →

Share
0
 

Romantism rătăcit

11 Replies

Îmi curge prin vene un fior romantic dulceag, cu o ușoară nuanță de cireașă amară, cu urme subtile în papilele gustative pe termen lung. Nu știu să-l justific, nici să-l descriu. E acolo, poate aprins de ideea de vineri, zi de weekend, în care grijile materiale își retrag încet tentaculele până acum strânse și îmi dau voie să respir altfel, întreg, cu geamul deschis și adierea de primăvară în camera albastră…

Mă las purtată de melodii scăldate în sirop, fără a fi siropoase… Muzică dulce, voce subțire și caldă, fără inflexiuni curajoase, fără profunzime în gravitatea chitării electrice. Și îmi place, pentru că nu mă recunosc în teoria de vineri seara, asta cu romantism în umbra imperfectă desenată de becul slab pe mocheta veche. E o stare pe care nu mi-o asum, dar o las să se întindă în mine, să se încălzească în celulele reci de absență a așteptării fără rezultat. Continue reading →

Share
0