Tag Archives: lucruri

Inima plină

your_heart_is_an_empty_room_by_youreuglykbie.jpg

 

Ce nu înțeleg e cum

Oamenii luptă

Atât de mult

Pentru lucruri:

Pentru fiecare colț

De pământ,

Fiecare virgulă

Pe o foaie cu ștampilă,

Pentru fiecare buzunar

Care se vrea plin,

Pentru cuvinte atât de multe

În taste

Încât nu mai există

Prietenii

Fără emoticoane,

Pentru fiecare urmă de lut

Care să le justifice

Zdruncinarea

Pentru nimic.

 

Ce nu înțeleg e cum

Oamenii nu mai caută

Oameni

Pentru a-și umple inima,

Ci lucruri,

Pentru a-și umple mintea

De iluzia

Unei inimi

Pline.

 

 

 

 

 

 

Dacă

Cele mai multe momente le pierdem. Viața e o înșiruire de șanse. Ne agățăm, deseori, de cele care luminează puternic, pentru contrast, pentru felul în care am arăta în ambalaj, când ne privesc ochii curioși de pe stradă.
images
Și nu deschidem, aproape niciodată, pachetele mici, care înfloresc discret, pe marginea drumului.

Pierdem zâmbetele străinilor din metrou. Prea concentrați pe culoarea podelei sticloase și pe sunetul discordant al șinelor strivite.

Pierdem mâna întinsă a copilului care vrea să cunoască noutatea. Prea focusați pe ecranul cu butoane care traduce un dor silabic, fără emoție simțită în sărutul pe obraz.

Pierdem inima deschisă a celui care așteaptă. Prea obișnuiți să luptăm pentru sine, pentru vraja din vârful muntelui, spre care țintim.

Pierdem lacrima aprinsă pe obrajii durerii. Prea concentrați pe bucuria pe care ne-o dorim singulară.

Pierdem iubirea adevărată, care se înghesuie într-un pachet mic, scrijelit de încercare. Prea adormiți de noutatea unui ambalaj puternic, strălucind în nuanțe de așa zise iubiri, încă nedescoperite.

Pierdem totul. Pășind fără urmă. Fără speranță. Fără copilărie în ochi. Fără Dumnezeu.

 

PS

images (1)
A avea
Lucruri:
Le strângi,
Le plătești,
Le aduni pe masa din sufragerie
Și
Le admiri
Cu mintea plină
De mărunțișuri
Fără conotație
Umană,
Dar
Care încântă
Prin culoare.
Când mor,
Sufletul crește
În loc să scadă,
Pentru că lasă în urmă
O povară. Continue reading

 

Să nu furi!

Morelli
Din ochii buni
Speranța din privire,
Din oamenii aprinși
Motorul de schimbare,
Din pleoape plânsul
Furtunilor trecânde,
Din buze literele
Marilor idei.
Continue reading

 

Știi?

tumblr_ltrdf6hSl71qf70r5o1_500
Știi oglinda rotundă,
Strânsă-n cui,
Cu pete ciudate
În reflexii?
Am spart-o!
Avea ceva din tine
În ochii mei
Și-mi încâlcea privirea
Când mă căutam dimineața
Doar pe mine. Continue reading

 

Lucruri pierdute

Eram mică, dar vă iubeam; profund, cu inima mare și spațioasă, îmbrățișându-vă inutilitatea de atâtea ori evidentă. Vă adunam și vă înmulțeam în gând, vă îmbogățeam cu un sens pe care de cele mai multe ori nu îl aveați, dar care vă stătea la fel de bine ca o haină croită perfect pe talie, de o culoare aderentă ochilor și nuanței tenului. Vă povesteam când nu aveam cui, toate gândurile mele, de obicei cu substrat de poveste. Voi, lucruri pierdute, mi-ați fost prieteni și prilej de bucurie copilărească, râset și plâns, podoabă de zi și de noapte.

Aveai gust ușor amar, metalizat, cană de tablă arsă pe margini, dar dădeai farmec laptelui cald și apei de fântână. Erai preferata mea, mai ales după ce mama mi-a certat în mod repetat elanul pueril de a bea apă direct de la robinet, pentru că…, Gabi, nu e frumos!…

Te-am moștenit de la sora mai mare, păpușă cu păr albastru. Aveai ochi de prințesă și grație de sirenă. Îți stăteau atât de bine hainele pe care ți le croaim zile întregi încât de multe ori puneam asta pe seama talentului meu de croitor nedescoperit mai mult decât pe cel al proporțiilor tale perfecte. Iar acum…, acum îmbătrânești undeva, într-un loc pe care nu l-am descoperit încă… Continue reading