Tag Archives: lume

Pentru tine

images
Pentru tine
Am inventat o lume.
Are culoare
Vișinie
Și e îmbrăcată
Cu gânduri
Curate;
Le-am spălat în
Zăpadă,
Să nu aibă urme
De noroi.
I-am asortat
Niște ochi
Calzi
Aproape albaștri,
Ușor căprui.
I-am învățat
Să privească sincer
Și să îmbrățișeze
Când clipesc.
Mâinile
Le-am desenat greu.
(Mereu mă încurc
La degete.)
Le-am programat
Să se strângă
În ale tale
Până uită
De unde au plecat.
I-am conturat, apoi,
Un zâmbet
Plin,
De culoarea viselor
Când se-aprind.
Înăuntru
Am îngrămădit
Cea mai mare
Inimă.
Am crescut-o greu,
În muncă,
În tăcere,
În prea multe cuvinte
Și în prea puține.
Dar n-a crescut
Bine
Până n-a învățat
Să creadă
Și să te primească
Înăuntru.

Pentru tine
Am inventat
O lume.
I-am spus
Iubire.

Și m-am semnat
În colț
Cu numele tău.

Pe-al meu l-am uitat
De când am învățat
Să-mi cresc inima
În două.

 

Lut

223
Sunt
Un pumn de pământ.
M-am lustruit
Încet
În piele
Și oase.
Ca să nu mă disprețuiești,
Privindu-mă,
În lut.
Mi-am crescut
Ochi –
Nici verzi,
Nici căprui.
Nimănui
Nu-i plac oamenii
Care nu știu
Să vadă.
Și apoi am învățat
Să privesc
Altfel,
Cu lumină,
Ca să nu pleci
Înainte să te mire
Ochii mei.
Mi-am modelat
Mâini
Din lut.
Le-am programat
Să îmbrățișeze.
Să nu-și strângă
Pumnii niciodată.
Și apoi te-am luat
În brațe,
Ca să simți
Acolo unde ochii
Nu mai știu să vadă.
Mi-am desenat buze,
Nici prea roșii,
Nici prea pline.
Le-am învățat
Să nu spună
Prea mult.
Dar nu m-au ascultat.
Pentru că buzele,
După ce sărută,
Iubiri,
Nu mai știu să tacă.
Mi-am crescut
Jumătate
De inimă.
Cealaltă
Mi-ai lipit-o tu
Când eram ocupată
Să te găsesc.

Am o inimă
Întreagă.
Dar nu voi ști
Niciodată
S-o țin
Numai pentru mine.
Vino!
Am de împărțit
O lume
Cu tine.

Niciodată
Perfectă,
Dar
Cu zâmbet
Plin,
Chiar și când
Buzunarele
Sunt goale.

 

Parcă

large
Se întâmplă ceva
Cu lumea.
Dimineața,
Soarele se-ntoarce
Cu fața la cearșaf.
E eclipsă
De priviri luminoase
În fiecare om.

Ziua,
Pașii nu mai strâng
În talpă
Drumuri construinde.
E rece
În bocanci
Și picioarele amorțesc
Pe calea neștiinței.

Seara,
Luna se feliază
Într-o părere subțire.
E frig
În stele și-n privirea
Lunii.
Sufletele se strâng
De frig
Pe coridoare
Căutându-și culcuș
În cât mai multe inimi.

Se întâmplă ceva
Cu lumea.
Parcă merge înapoi
De când iubirea
Se vinde la second hand
Cu etichete
În altă limbă.

http://www.youtube.com/results?search_query=no+love

 

Ascunde-ți mâinile!

tumblr_muq50y0N9d1s4vosvo1_500
Ascunde-ți mâinile,
Iubite!
Când le-ntinzi
Se stoarce lumea
De îmbrățișare.
Își plâng pleoapele absența
Din privire
Iar
Degetele sufletelor toate
Amorțesc,
În așteptări și amânare. Continue reading

 

Un nimic

Un nimic cras, crescut din amintire și răgaz, din absență și speranță…
Un nimic prezent, care se extinde în mine câte puțin, prin ceea ce fac și știu că nu e bine, și prin ceea ce nu fac și știu că ar fi bine…

Un nimic câteodată subtil, care se arată ca tot, cameleonic furișat în colțuri de suflet…
Un nimic adânc, cufundat în urlet, dar fară luptă de scăpare…
Un nimic clar, cum e lumea când îți așezi din nou ochelarii pe nas…

Un nimic care îți arată că ceilalți sunt totul… dar niciodată cu tine.
Continue reading

 

Uităm…

Cineva mi-a spus în mod repetat că lumea nu e cum o văd eu și că realitatea e mult mai tristă… Adevărat! Mă bucur, în zăpăceala mea, de lucrurile mărunte și uit de cerșetorii de pe stradă, de bombele atomice și de guvernarea globală. Prefer să mă entuziasmez de perna maronie primită cadou de Paști de la sora mea blondă și superbă și de motanul meu care îmi pune piedică de fiecare dată când merg la bucătărie. Și uit… Continue reading