Tag Archives: mare

Marinară


Nu știu cum sunteți voi
Dar mie îmi e foarte dor
De mare.

Eram un amestec
De sare,
De mâini
Îmbrățișate,
De vânt atacând
Obraji și haine,
De soare aprins,
Cafea amară
Și multă
Iubire.

Îți amintești
Cum era
Să ne simțim buzele
Arse?

Nu știu cum sunteți voi
Dar mie îmi e foarte dor
De mare.

 

Cu tine


Fără tine
Mi-e gol:
Simt nevoia să mă îmbrac
În mare
Și să-mi trag plaja
Peste umeri,
Să-mi vorbească
Scoicile
În povești cu sirene
Și valuri adânci.

Fără tine
Mi-e frig:
Simt nevoia să mă topesc
La soare
Și să alung norii
Spre apusuri,
Să nu-mi mai bată
În suflet
Doruri de mâini
Pe obraji.

Fără tine
Mi-e umbră:
Simt nevoia să mă aprind
Pe șezlonguri
Și să mut copacii
Mai la stânga,
Să nu-mi acopere
Inima
De-ntuneric.

Cu tine
Mi-e zâmbet
Și-mi crește sufletul
În valuri,
Pe nisipuri
Și-n muzică
De scoică sărată
Descoperită
Sub talpă.

Ce bine că-mi ești
Și azi
Iubire.

 

De fapt

7786448
Râsul e,
De fapt,
O mare în zbucium
Închisă în suflet:
La fiecare mișcare
A valurilor
Râde sarea
Cu voce de om
În ecou
Prea plin
De întâmplare. Continue reading

 

Ca atunci

tumblr_m7yid9Z5jr1rozitjo1_500
Îmi vine să dorm
Când te văd.
E ca atunci când,
De prea mult soare,
Te-ntinzi sub patură
La umbră
Să respiri. Continue reading

 

La Vamă fără pașaport…

Marea mi-a fost:

– răcoare de dimineață îngropată în prosopul prea scurt ca să cuprindă și picioarele;
– cafea dulce sorbită la terasa proptită taman pe plajă, la 3 metri de valuri în spumă;
– oameni frumoși, colorați în zâmbete și idei, înconjurați de vorbe multe la lumina becului pâlpâind stins;
– valuri primitoare și miros de alge culese cu grijă și presărate uniform pe castele de nisip;
– scoici surprinse în goana valului și de atâtea ori pierdute printre degetele nu prea strânse;
– joacă de copil energic alergând în jurul cearșafului în râsete puternic colorate;
– muzică relaxantă, care inundă porii cu o stare de bine de mult timp uitată; Continue reading