Câteodată îi încurci corzile, stângaci, și, nevrând să recunoști, continui… Acord, dezacord și tot așa, până armonia își cere dreptul și te întorci cu capul plecat pe linia vieții tale. Pui atunci corzile deoparte și privești: un drum pavat cu litere mari și mici de culori infinite. Le alegi aleatoriu până din culori răsar cuvinte, unele care parcă au sens pentru tine.
Continue reading
Ți-am spus ceva. Simplu. Cu iz de „ce mai faci?”… Dar am vrut să vezi în cuvinte tot ce se poate citi printre rânduri. Pentru că nu știu să-ți spun la fel cum știu să simt.
Ți-am dedicat un vis. Natural. Ca imaginea unor mâini încâlcindu-și degetele insistent și strâns. Cu teama că dacă se desprind, nu se vor mai întâlni niciodată. Pentru că n-am învățat să te trăiesc mai mult decât în vis.
Continue reading
Mi-am îngropat auzul în muzică, profund… Dimineața mi-a cântat primăveri, lent, cu accent pe fluturi. I-am răspuns cu un zâmbet, ăla păstrat pentru weekend, ca pătrățica finală de ciocolată, ascunsă în dulap pentru zile negre…
Mă simt răsfățată azi, îngropată în puloverul cu mâneci pefect de lungi al colegei de peste „gard” (pentru că e răcoare, deși „Viorel” își încearcă puterile în raze și căldură prin fereastra închisă) și cu muzica în suflet, una lipicioasă, atât de potrivită somnolenței de dimineață și sentimentului că, da, te afli în locul potrivit (unde, matematic, aprecierea locului este direct proporțională cu frumusețea oamenilor care îl compun). Sunetele se lipesc în mișcarea buzelor până acum adormite, în șoaptă, iar scaunul se mișcă dansant, balansat, albastru!
Continue reading
Alternative… Pentru că își cunosc influența și spiritul „încercat” de manipulare, se dedică unui joc competitiv inepuizabil…
Ți se agață cu efect de mânecă și îți dirijează gândurile, te luminează sau te ascund în întuneric, își impun punctul de vedere cu stăruință, pentru că își caută plata efortului.
Film sau muzică, cicolată amară cu alune de pădure sau cu mentă, curățenie sau serialul pierdut de săptămâna trecută, scrisoare sau blog? Decizii?…
Cu pretenții de superioritate, serialul început își cere continuarea iar pătrățelele de ciocolată, uitate pe masă, surplusul… Cartea reîncepută se vrea obligatoriu răsfoită, pentru că nu mai acceptă refuzul clasic de… „ai prea multe pagini, așa că te păstrez pentru când o să am timp”.
Continue reading
Nu, să nu mă adaugi pe facebook! O să-ți invadez căsuța virtuală fără să mă inviți înăuntru, doar pentru că pot. O să-ți cotrobăi printre poze ca să te descopăr static și cu zâmbetul pe buze, o să-ți fur din muzică și o s-o ascund în playlist-urile mele. O să-mi spui că vorbesc prea mult, dar eu n-o să mă opresc, pentru că de multe ori vorbele îmi țin loc de fapte atunci când mă intimidez.
Extravertită, o să îmi hrănesc dependența cu clikuri și cu likeuri până n-o să mă mai iei în seamă. Comentariile mele vor fi mai tot timpul de prisos iar dacă până acum mă admirai, de când îți vizitez casa și îți fur din „personalitate”, o să începi să mă eviți sau o să-mi răspunzi pasiv întrebărilor. Iar eu o să am ultimul cuvânt, nu pentru că aș câștiga, ci pentru că n-o să mai vrei să îmi răspunzi după al zecelea reply.
Continue reading
