Tag Archives: munca

Muncitorească

blogging
Oboseală.
Se lipesc pleoapele
De obraji
Cu genele strâmte,
Mulțumind:
Ce bine că-i trudă
Și cald,
Și oboseală dulce
Peste nevoia de a face
Posibilă
Viața
Muncind.

Durere.
Se strâng oasele
De firescuri
Cu ochii crescând
În ecrane:
Ce bine că-i zi
Și putere,
Și noapte meritată
Peste nevoia de a fi
Om
Și suflet
Muncind,
Trăind,
Murind.

 

„Mai muncim și noi?”

Altă zi cu ochi migdalați de somn puțin și zâmbet lărgit de căldură.

De 1 Mai muncim cu laptopul lângă grătar, cu o mână pe tastatură și cu una culegând din farfurie ciuperci coapte cu cașcaval, un deliciu. Pentru că ziua muncii se sărbătorește muncind. Continue reading

 

Lucruri simple

Schimonoseli haioase în loc de salut, gesturi voit-pițiponcești, pentru că „e la modă”, ciocolata din cutia galbenă, amestecată cu veșnica linguriță de plastic, cuvinte adormite și stâlcite în joc de copii.

Rochiță cu dungi colorate, ironie comună deși… „nu” e frig afară, unghii bleu cu floricele și inel… vintage. Cu diseară în companie plăcută și veselă în gând. Continue reading

 

2011: regrete și împliniri

Am chef să vorbesc despre tine, să te analizez global și să te despart în bucăți, să te curăț de regrete și de temeri și apoi să te las să te odihnești, pentru că te-am muncit mult…, anule.

Îți amintești cum ai început? Urmai dur unui moment trist, un Crăciun dezvelit de bucurie și afundat în plânset. Ne-am despărțit brusc de trei oameni calzi, pe care îi știam de-o viață și pe care îi admiram,… iar tu știai. Nu ți-ai rupt rădăcinile din trecut, ci ai început ca o continuare, ca o întregire de sens a vieții pe care n-o apreciam îndeajuns până atunci, a credinței pe care n-o simțeam suficient și a iubirii pe care nu știam s-o arătăm.

Dacă sfârșitul lui decembrie ne-a zguduit din temelia sufletului și ne-a șocat prin surpriză și despărțire, ianuarie al tău ne-a liniștit prin amintire și ne-a oblojit rănile în căutarea de sens, a propriei existențe în lume. Un pic de plânset, un pic de zâmbet, și câteodată la un loc, de dragul celor care au fost și din speranța celor care vor mai fi… Continue reading

 

La Vamă fără pașaport…

Marea mi-a fost:

– răcoare de dimineață îngropată în prosopul prea scurt ca să cuprindă și picioarele;
– cafea dulce sorbită la terasa proptită taman pe plajă, la 3 metri de valuri în spumă;
– oameni frumoși, colorați în zâmbete și idei, înconjurați de vorbe multe la lumina becului pâlpâind stins;
– valuri primitoare și miros de alge culese cu grijă și presărate uniform pe castele de nisip;
– scoici surprinse în goana valului și de atâtea ori pierdute printre degetele nu prea strânse;
– joacă de copil energic alergând în jurul cearșafului în râsete puternic colorate;
– muzică relaxantă, care inundă porii cu o stare de bine de mult timp uitată; Continue reading