M-a luat iarna în brațe. Aș fi zis că e rece zăpada asta încleștată-n gheață năprasnică și geruri. Dar azi e cald și-mi bate la ușă boala zâmbetului necunoscut, dar cu urme de acasă pe buze. 
Mă tremură iarna în mâini. Mă alintă copilăros, cu mănușile scăldate în puf pe gene. Îmi strânge părul în glugă și-mi cântă ceva despre ochi și buze. Nu mă mai dor trotuarele gri și tastele tocite de nerăbdare. Mi-e bine.
Am la gât un lănțișor fin, cu cristale albe, cadou de bună purtare de la Luxury Gifts. Am o cană albă, cu aripi încrustate în plinul dur, din care să-mi beau cafeaua dimineața. Iar pe fața diplomei de copil bucuros de locul 2, îmi amintește un gând bun, personalizat cu atâta grijă de MWB, că: „Nopți magice și clipe înghețate/Păstrăm în amintire zi de zi./Suntem copii dar timpul, din păcate,/Aripi ne-a dat, să creștem orice-ar fi”.
Am bucuria de-a trăi în zâmbet de noapte bună, după o zi plină de iarnă cum n-a mai fost pentru mine. Mulțumesc din suflet, copilărie aprinsă în cuvinte și oameni frumoși!:)
