N-am timp de-mbrățișare
Și nici de stăruință!
Îmi plouă în credință –
Murdar, din întâmplare;
Zâmbesc, în neputință,
Și-mi vând din umilință,
Pecetluită-n stare. Continue reading
N-am timp
4 Replies
Tag Archives: n-am
N-am
N-am ochii tăi
Să-ți văd lumea prin gene
Și nici retin-albastră
Să simt viața senin,
Dar ochii mei alene
Au toamna în fereastră,
Iar văzul… feminin:
Să coloreze scene
Din suflul tău – venin. Continue reading
Greieri pe gene
Poate n-am…
Față din soare,
Zâmbet de floare,
Sufletul tare,
Ochii din mare,
Pasu-n cărare,
Gândul în stare
Să te întreb. Continue reading
Nu știu.
Nu știu să număr ani. Rămân mereu în urmă, trăind la nesfârșit câte o clipă, în agonie pripită, nefiltrată, comodă visului. Divorțez de realitate și uit că cifrele au valoare în riduri, deși sufletul folosește de mult timp creme anti-îmbătrânire și are ani puțini, respirând infinitul cu poftă, necuprins.
Continue reading
N-am…
N-am… Pentru că nu știu să dau timp oamenilor să fie, să ajungă, să mi se prindă pe sub piele și să mă încânte. Încerc să-i citesc, simplificând totul la o idee și nu există garanție în afara mea, că ar fi pertinentă sau zidită pe cărămizi reale. Și știu că nu e bine și că n-am, dar sunt atâtea lucruri pe lume care par să merite de la prima privire, încât timpul nu mi se mai supune pentru celelalte…
Și nu, nu-mi place disponibilitatea totală, previzibilul… Pentru că fărâma de mister trebuie să fie ingredient în toate poveștile frumoase ca să aibă farmec. Nu-mi place să deschid o carte și să-i văd toate literele, să le citesc egal și plat, liniar, comun. 
Continue reading