Tag Archives: neputinta

Când plouă

tumblr_m3mamkoibl1qi9xako1_500
Când plouă
Îmi pleacă gândurile
Pe fereastră.
Se-adapă
De sentimentul iernii
Ce nu vine
Și se ascund
Sub streașina
Bunicii
În dor de ochi blajini
Și inimă
Adâncă. Continue reading

 

Umanitate

empty-poem
Poate că
Lucrurile pe care le scazi
Din binele de azi
Se adaugă
În binele de mâine.

Poate că
Nu există echilibru
Între două zile,
Mai mult decât pentru un zâmbet
Repetat,
Dar de la a treia zi
Sufletul crește
Într-o nouă șansă.

Poate că
Nu știm să suferim
Pentru ceea ce contează
Și
Ne calculăm eșecurile
Pe degete
În fiecare zi,
Uitând de plinul
Din mijlocul sufletului
Care ne îndrumă
Să mergem
Întotdeauna
Înainte. Continue reading

 

Hibernare

251787_217688584920410_2440556_n
Mi s-a închegat sufletul
Deodată.
Cuvintele vin,
Ca de obicei,
Legate cu ață albă.
Câteodată vin fără ambalaj,
Pline și sincere.
Bat în respingere
În cheagul meu nou:
Indiferență fără auz
Și fără văz,
Blocată într-un sunet identic,
Țiuind a neputință:
Neputința mea de-a mai trăi,
Gândind. Continue reading

 

Cuvinte

Adun. Cuvinte multe. Le amestec, le înghesui placid, pentru ca apoi să le descos de litere și să le sfâșii. Le sortez și le despart: „tu aici”, „tu acolo”. Când văd că nu mai e loc, le înghesui la loc și le acopăr cu emoții, ca să se uniformizeze. Lovindu-se cu coatele, îmi râd în nas, perfide, și mă împung cu sensuri ironice, chiar dacă în mine nu mai e loc de confuzie…

Azi mi-au hrănit permeabilul minții cu înțeles neghiob. Și-au strâmbat literele în optimism neștiutor și mi-au trântit în fața ochilor propoziții de suprafață. În parcursul cuvintelor, mi-am pierdut din demintate. Le-am dat generos, pe alocuri subtil, cu nuanțe de întrebare, hrănind o idee aridă, personală, aproape stupidă în elan. Continue reading

 

Teamă


Mi-e teamă, știi?
Pașii greșiți șchiopătează azi,
Îi vezi?
Au urma ta pe talpă
Și mi-e teamă
Să nu-ți strivesc chipul
Când pășesc… Continue reading

 

Himeră

Ți-am luat chipul în custodie. Ca să mă poți privi fără rezerve, ți-am aranjat indecis părul ca să nu-ți intre în ochi și ca nu cumva să nu mă vezi când trec pe lângă tine. Ți-am ucis tristețea ridului în zâmbet și l-am blocat, pentru ca privindu-te în oglindă să crezi în bucurie așa cum înainte credeai în nefericire. Obișnuindu-te cu mângâierea mea aleatorie pe frunte, să ajungi să cumperi zâmbete în cantități industriale și să le împarți, fără ocazie, molipsitor.

Chipul tău, deodată luminos, nu mi-a fost de ajuns. Ți-am cumpărat gândurile… O licitație care m-a sărăcit de lume și m-a îmbogățit de tine. Pentru că nu știam să sap în neștire, ți-am aranjat gândurile în foldere speciale, fiecare categorie în căsuța ei. Inocenței i-am dat non-culoare, alb, și i-am pus în fața căsuței o floare cu petale egale, la fel de albe. Continue reading

 

Parodie

Mă simt mică. M-am micșorat c-un gest în minus și unul în plus,… dar nu pentru mine. M-a ghemuit nesiguranța inimii și hotărârea gândului. De a merge clișeic mai departe, de a-mi trăi prezentul pentru a-mi câștiga viitorul. Un joc în care teoria e întotdeauna mai puternică decât practica.

Mă cer sufletului întreagă azi… Ce suflet. Nu înțelege că dorința trebuie să se vrea posibilă, ca să se împlinească. Și plânge, dar niciodată la suprafață, pentru că nu știe să se apere altfel. Continue reading