Tag Archives: nu

Pauza din puls


Nu anii
Ne omoară,
Ci pauzele
Crescute, neglijent,
În iubire:

Mâinile pe care nu le-am
Întins,
Cuvintele pe care nu le-am
Spus,
Îmbrățișările pe care nu le-am
Dat,
Obrajii pe care nu i-am
Mângâiat,
Lacrimile pe care nu le-am
Șters,
Zâmbetele pe care nu le-am
Adus,
Pașii pe care nu i-am
Făcut,
Adevărul pe care nu l-am
Spus,
Ochii pe care nu i-am
Privit,
Dorul pe care nu l-am
Strigat,
Sufletele pe care nu le-am
Atins,

Niciodată.

Nu anii
Ne omoară,
Ci neglijența
De a ne umple inima,
Cu lucruri
Și cu din ce în ce mai puțină
Iubire.

Pentru oameni.

 

Optimiadă

weheartit-1
Mai bine pleacă.
Dacă vii,
Să stai mai mult de-o zi la pândă,
S-aduci motive, să se prindă
Aievea visele de mai.
Când vii,
Să stai!

Mai bine treci.
Dacă te-ntinzi,
Să schimbi mai mult de-un ochi senin,
Să cânți iubire, feminin,
Din bucurii să faci oglinzi.
Când treci
Să-ntinzi!

Mai bine nu.
Dacă mai da,
Să nu-ți ștergi promisiunea-n van,
Să stingi din rânjetul dușman
În pași greșiti de m-aș uita.
Când nu,
Mai da.

 

Nu

tumblr_m6qrf2tc8Y1r08qs8o1_500
Nu fumez,
Nu beau,
Nu-mi uit aripile acasă
Când ies pe stradă.
Nu judec,
Nu alung,
Nu-mi închid portfelul
La gura Piperei
Pe strada cu ochii alungiți
De dureri.
Nu înjur,
Nu arunc pietre
Pe spatele nimănui.
Nu mint,
Nu dau palme
În obrajii aprinși
De păcate.
Nu port cu mine
Urechile murdare
De auz ascuțit.
Nu uit să-mbrățișez
Sufletele stoarse
De bucurii așteptate.
Nu gândesc răul
În afara mea.
Nu urăsc,
Nu fur,
Nu trăiesc decât
Ce mă ajută să cresc
Un om mai bun.
Nu păcătuiesc.

NU EXIST.

 

Balansoar

Illumination__by_Godzilla12356
În fiecare înfrângere
E-o victorie,
În fiecare povară
Un drum,
În fiecare speranță
Aproape iluzorie
Pe margini:
E scrum. Continue reading

 

Ți-aș fi, dacă

Ți-aș fi spus. Simplu. Ca un bună dimineața clișeic, intrând pe ușă odată cu hainele, cu mâinile, cu zâmbetul. Ca o ploaie grăbită, în ritm comun, fără muzică, dar cu înțeles în direcție. shadowȚi-aș fi spus că nu există lume când ții ochii închiși. Că nu exiști, pentru că nu știi să privești când genele se strâng pe obraji, credule. Că tu doar vezi. Și pleci. Continue reading

 

Nu fac nimic

Nu fac nimic.
Și-mi este cald,
Și-mi este frig,
Și-mi calculez viața la plic,
Și dorm din mine câte-un pic.
Nu fac nimic. Continue reading

 

Teama așteptare

Teama… îți umbrește visele și îți construiește ziduri în fața dorințelor, îți izolează gândul în tăcere, una care țipă neputincios pe dinăuntru, îți consumă timpul construind drumul spre înapoi mai mult decât spre înainte și îți face din viitor un trecut uzat, spre care revii fără idee, instinctual. Pentru că, până la urmă, trecutul are siguranța faptului consumat…

Rece, cu tremur emotiv resimțit în ceafă, teama te blochează în așteptare… Paradoxal dorinței de a zice sau face ceva, aștepți, dar îți dorești rezultatul luptei, deși efortul tău unic e așteptarea… Continue reading

 

Nu știu!

Mă retrag… În colțul meu încă mai sunt vise risipite și încrustate pe suprafața peretelui rece. Le-am lăsat acolo pentru atât de mult timp, încât au devenit una cu peretele, s-au molipsit de singurătate și de neputința aripilor.

Nu contează… Nimic mai mult decât conta vreodată. Mă proptesc singură în fața zidului așteptând să se topească ca o revelație, închizând și deschizând ochii după doar 2 secunde. Și asta nu se întâmplă…, nu când mi-am arhivat de multă vreme puterea de a lupta, de a zâmbi și de a folosi greșelile trecutului în uimirea prezentului. Continue reading

 

NU

Egoism… Nu vreau să mă împart, nu vreau să mă exprim, nu vreau să mă uit. Azi nu vreau să mai ascult ce au alții de spus despre ei înșiși, deși în 99 % din cazuri fac asta cu plăcerea de a ajuta un pic. Gândesc limitat azi, într-un cerc zăvorât pe dinăuntru, în care îmi găsesc gândurile mele despre mine atotsuficiente.
Nu invit la discuție, nu salut, nu mă simt prost când nu mi se răspunde. Nu mai vreau.
Nu-ul mi-a devenit prieten bun în cercul meu. L-am pus paznic la ușă și își face treaba mai bine decât credeam.
Nu sunt azi eu cum mă știi, nu zâmbesc pereților ca să pară mai prietenoși, nu ridic din umeri când mi se zice ceva ce nu înțeleg, ca mai apoi să râd de una singură în spatele mânecii trase un pic, pentru că e prea scurtă. Continue reading