E greu să-nțelegi. Cum ai putea? Ești compus din energie singulară. Oricât de multă aderență ai avea la bucata mea de lut modelată-n celule trecătoare, întodeauna e o parte care se dezlipește; un capăt mic, zgândărit de o curiozitate de copil neastâmpărat, râzând. În timp, partea neaderentă se agață de alte suflete, perisabil, dar consistent, până uiți că ai fost vreodată jumătate de suflet pe altă jumătate.

E greu să știi. N-ai cum! A ști înseamnă să cuprinzi într-o privire universul, să nu ai limită de timp, de unghi, de neputință. Ori, gustul tău e așa de personal, încât îndură obiectivitatea doar ca imagine în DEX, sintetizând cuvinte în amestec despre cum ar trebui să fie ochiul tău, imparțial.
Continue reading →

0

0