Îmi fac intrarea cu ultima urmă de covrig în mâna dreaptă. Molfăi cu grație cadoul însiropat în susan, în timp ce vorbesc. Mi-e jenă, dar nu mă opresc, pentru că povestea câștigă.
Din pas în pas, câte o „balerină” își așează grațios geanta pe umăr, cu mâna-n șold, în ritual incomod de legănare nocivă de pe-un toc pe celălalt. Părul e țeapăn, coafura perfectă, în caz că e preț de vreo nuntă uitată după…
Râdem. Cuvintele se-amestecă în accente străine nouă, dar adaptate familiar locului: „Fată, da nu se poate, fată”. Îmi târâi piciorul-problemă pe luciul de mall și-mi vait bătrânețile pe jumătăți de drumuri. „N-au ăștia cămașă-n mall, îți zic”!
Continue reading
