Frumusețea se naște
În oglindă,
În reflexia ochilor
Dilatând pupile,
De plăcere,
În clipirea genei
Pe obraz,
A mirare și
Descoperire,
În lumina buzelor
Cerșind buze
Pe cuvinte întoarse
Și tăceri.
Continue reading
Fericirea
Nu se caută
În afara noastră –
E ceva ce,
Descoperit înăuntru
Și împărtășit,
Crește.
Suntem dependenți
De pipăit
De la Toma
Încoace;
Ce nu vezi
Cu ochiul liber
Pare să nu existe. Continue reading
Știi oglinda rotundă,
Strânsă-n cui,
Cu pete ciudate
În reflexii?
Am spart-o!
Avea ceva din tine
În ochii mei
Și-mi încâlcea privirea
Când mă căutam dimineața
Doar pe mine. Continue reading
Stinge lumina!
Mi te reflectă în fereastră,
Redundant.
Ai zâmbetul întors,
Un haos de dreaptă și stângă,
Iar ochiul mai mic
Îți râde pe cealaltă parte
Când îmi spui,
Și e păcat… Continue reading
Am o parte proastă și nu pot s-o neg. … Ca partea pe care n-o preferi în poze, pentru că, zici tu, „nu e cea bună”, ca imperfecțiunea mâinii drepte, cu degetele încovoiate de greutatea stiloului, ca ochiul stâng, care n-a crescut la fel de mare și căruia doar tu îi percepi diferența, ca dintele răzleț din față, care strică linia dreaptă și albă a danturii, ca o certitudine pe care, deși o cunoști, tinzi s-o ascunzi, ușor timorat când te privești în oglindă.
E slabă și permeabilă… Tu, încercând s-o cunoști, ți-ai dat seama că e o bucată de lut cu o formă indecisă și ți-ai lăsat amprentele degetelor pe chipul ei. Deși maleabilă, i-ai ciobit din greșeală marginea privirii. Te vede altfel de atunci și te caută în amintire, ca și cum i-ai fi prezent. E partea mea proastă, pe care o cunosc, fără să pot vreodată s-o alung. 
Continue reading
